Dr. Cornelia Preda, medic neonatolog:„Mama nou-născutului prematur trebuie să ştie că lupta nu s-a terminat după externare“
Cornelia Preda, doctor neonatolog la Spitalul Clinic SANADOR, spune că ieşirea din spital nu înseamnă că situaţia fragilă a pruncilor născuţi prematur este rezolvată, fiind necesar ca aceştia să fie monitorizaţi de o echipă de medici complexă timp de mai mulţi ani
Copiii născuţi înainte de termen formează una dintre cele mai vulnerabile categorii de pacienţi în spitalele din România. Aceştia au nevoie de un mediu special de îngrijire încă din primele clipe de viaţă, pericolele la care pot fi expuşi fiind multiple, de la probleme respiratorii până la hemoragii cerebrale.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, medicul Cornelia Preda, şefa Secţiei Neonatologie din cadrul Spitalul Clinic SANADOR, spune că starea de sănătate a prematurilor poate fi gestionată cu bine doar dacă mama respectă cu stricteţe recomandările doctorilor încă din primele luni de sarcină.
„Weekend Adevărul“: Care este diferenţa dintre pediatrie şi neonatologie?
Dr. Cornelia Popa: Pediatria este ramura de bază, iar neonatologia este o supraspecializare care se ocupă de copilul nou-născut, de la 0 zile până la 28 de zile. Copilul este preluat apoi de medicii pediatri, care urmăresc dezvoltarea lui. Sigur, nu este o limită clară, mai ales dacă este vorba de un nou-născut prematur – el va fi urmărit de o echipă complexă de medici neonatologi, pediatri, oftalmologi, neurologi până când se apropie de vârsta la care ar fi trebuit să fie născut.
Ce înseamnă exact prematuritatea?
Un nou născut este considerat prematur dacă are o vârstă de gestaţie mai mică decât 36 de săptămâni. Asta nu înseamnă că copiii între 36 şi 38 de săptămâni sunt nişte nou-născuţi pe deplin maturi şi că se adaptează cu uşurinţă. Dacă dorim să avem un copil cu o adaptare normală, cu o adaptare bună la viaţa extrauterină, ar trebui să aibă vârsta de cel puţin 38 de săptămâni.
Care sunt cauzele care pot duce la o naştere prematură? Întrebăm atât despre cele care pot interveni în timpul sarcinii, cât şi despre cele legate de bolile pe care mama le-a avut înainte.
În primul rând, cauzele sunt legate de mamă. Dacă ea a mai avut un copil prematur înainte, creşte riscul ca ea să mai aibă încă unul la fel. Acelaşi lucru se aplică şi dacă are sarcină gemenală – creşte riscul ca naşterea să se producă înainte de termen. De asemenea, printre cauze pot fi şi anumite afecţiuni ale mamei – care pot fi preexistente – precum bolile cardiace sau pulmonare, dar şi afecţiunile care apar în timpul sarcinii. Mai sunt şi cauzele obtetricale: mama să aibă un col scurtat şi să nu poată duce sarcina până la capăt. Să nu uităm nici de cauzele socio-economice: mamele care au un nivel de trai scăzut prezintă un risc mai mare să facă copii prematuri deoarece nu se duc la doctor. O problemă este şi vârsta: mamele foarte tinere, adolescente, dar şi cele care au o vârstă înaintată, peste 35 de ani.
Mamele infectate cu SARS-CoV-2 pot ajunge să nască prematur?
Nu am vreo informaţie că de la infecţia cu SARS-CoV-2 s-ar naşte copilul prematur. Însă, dacă unei mame care prezintă una dintre condiţiile medicale amintite anterior i se adaugă şi infecţia cu SARS-CoV-2, este clar că situaţia i se agravează.
Ce investigaţii sunt necesare
Ce teste trebuie să facă o gravidă?
În primul rând, sarcina trebuie diagnosticată – există mame care vin la medic dupa trei-patru luni şi nu ştiu că sunt însărcinate. Deci, este foarte important să ştim ce vârstă de gestaţie are sarcina. Dacă ştim vârsta corectă, ştim, spre exemplu, când putem programa o cezariană. Dacă facem cezariana înainte de momentul corespunzător, acel copil se poate comporta ca un prematur. După ce se stabilesc aceste lucruri, vor trebui să se facă analize, o anamneză precisă a mamei. Medicul trebuie să afle dacă are o boală preexistentă sarcinii, cum ar fi hipertensiunea, diabet, afecţiune renală, tiroidială, metabolică. Odată ce avem aceste informaţii, se fac investigaţii pentru a şti cum este mama în momentul actual al sarcinii – dacă are o infecţie, dacă are anemie, dacă trebuie investigate nişte infecţii care dau naştere unor malformaţii congenitale, aşa-numitele investigaţii TORCH. Din momentul în care avem diagnosticată sarcina, un obstretician trebuie să vadă evoluţia ecografică a sarcinii – dacă se dezvoltă, dacă prezintă anomalii congenitale. Doar după aceste investigaţii putem şti dacă este o sarcină cu risc, o sarcină care trebuie monitorizată într-un spital de nivel III sau care poate fi monitorizată de medicul de familie.
