Iată de ce suntem dependenţi de şunca prăjită!
Nu sfârâitul la foc mic, crusta crocantă sau bulbucii apetisanţi de grăsime ne fac dependenţi de şunculiţă, ci mirosul! Cercetătorii canadieni au observat că 150 de compuşi chimici volatili ne îmbibă nările şi ne transmit direct în creier ordinul: “Mănâncă!”.
“Atunci când începe să se prăjească, şunculiţa aruncă în aer o mireasmă unică. Se combină în ea zahărul, afumătura, grăsimile care se topesc, aminoacizii care suferă reacţii chimice şi condimentele care se descompun în grăsimea încinsă. Au fost detectate 150 de substanţe chimice volatile care fac mirosul de şuncă irezistibil”, a declarat Gregory Bell, unul dintre cercetători. Efectul acestora este amplificat în creier de combinaţia fatală: grăsime, zahăr şi sare, anticipată de papilele gustative. Astfel, cum am simţit mirosul, ne plouă imediat în gură şi vrem să înfulecăm pe nerăsuflate. Nu e de mirare că în 2014, 43% din canadieni recunoşteau că ar renunţa oricând la sex pentru o feliuţă de şuncă.