Lemnul dulce – planta anului 2012
Datorită proprietăţilor terapeutice speciale dovedite, pentru menţinerea stării de sănătate a oamenilor, Lemnul dulce a fost desemnată planta medicinală a anului 2012. Selecţia a fost realizată în toamna anului trecut (pe 21 noiembrie), la Frankfurt, de un grup de cercetători de la Universitatea din Wurzburg, Germania, alături de numeroşi specialişti din organizaţii ecologice.
„Istoria fitoterapiei menţionează că Lemnul dulce este una dintre plantele medicinale cele mai folosite pe glob. De mai bine de 5000 de ani, chinezii tratau cu această plantă o varietate de boli -de la ulcer la dureri de gât, iar medicii egipteni şi greci foloseau Lemnul dulce pentru calmarea rapidă a tusei şi a durerilor de gât", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
În timp, datorită proprietăţilor curative, planta aceasta, de 60 de ori mai dulce decât zahărul, a devenit un ingredient de seamnă în industria farmaceutică.
Lemn dulce versus zahăr
În ţara noastră, popular, Lemnului dulce i se mai spune şi dulcişor, iarbă dulce, rădăcină dulce sau iarba lui Daraboi.
Planta creşte spontan în zonele Vrancea, Galaţi, Suceava şi în Dobrogea. Din patru kilograme de rădăcini proaspete se obţine un kilogram de produs uscat.
În compoziţia rădăcinilor s-au identificat mai bine de 150 de substanţe active, benefice sănătăţii: fosfor, calciu, zinc, fier, mangan, sodiu, cupru, molibden, magmeziu, săruri de potasiu, flavonoide, vitamine din grupul B, dar şi acizi organici, taninuri, mucilagii şi un hormon estrogen steroidic, pentru a le enumera pe cele mai importante.
Lemnul dulce revigorează organismul copiilor şi al bătrânilor şi, în acelaşi timp, este un balsam pentru stomac.
Planta este indicată în inflamaţiile cronice ale tractului digestiv, în special în cazul unei acidităţi crescute a sucului gastric. Pentru tratamentul ulcerului şi gastritelor se obţine un macerat folosind 100 g de pulbere de rădăcină adăugată în 50 ml de apă. Licoarea se păstrează la frigider şi se administrează câte trei linguriţe pe zi în timpul crizelor.
Eficient în afecţiuni respiratorii
Rădăcina de Lemn dulce este folosită pentru uşurarea expectoraţiei. În acelaşi timp, preparatele obţinute din plantă au o acţiune emolientă şi antiinflamatoare.
În acest caz, s-a dovedit eficient un macerat care se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de rădăcină rasă la o cană de apă rece, timp de cinci ore. După ce se filtrează, leacul se bea pe parcursul zilei.
Bronşitele, traheitele, tusea de diferite etiologii se tratează cu un macerat de Lemn dulce ( 1/2 linguriţă la o cană de apă, timp de şase ore), care se bea pe parcursul unei zile. În cazul gripei, se opăreşte o linguriţă de rădăcini mărunţite cu o cană de apă; apoi ceaiul se fiebe timp de 30 de minute.
După ce se răceşte, ceaiul se strecoară şi se bea o jumătate de cană. După alte 30 de minute se bea restul decoctului. Seara, înainte de culcare, se administrează din nou o cană de decoct.
Hormon natural
Unele substanţe din compoziţia rădăcinii de Lemn dulce se aseamănă cu hormonii steroidici, secretaţi de glanda suprarenală. Este un fapt dovedit că aceşti hormoni vegetali combat infecţiile şi contribuie la creşterea imunităţii organismului.
Tratamentul cu tinctură de rădăcină are efecte remarcabile în combaterea şi în prevenirea osteoporozei. Terapia durează 21 de zile; după o pauză de două săptămâni, tratamentul se poate repeta. În timpul curei, se administrează câte o linguriţă de tinctură diluată într-un pahar de apă, de trei ori pe zi.
Pentru fermitatea sânilor, terapia cu tinctură de Lemn dulce este mai eficientă decât cea cu seminţe de mărar, datorită efectului estrogen al acestei plante. În acest caz, este indicată o cură cu tinctură de Lemn dulce, vreme de 15-20 de zile începând cu ultima zi a ciclului menstrual.
Terapeuţii recomandă câte trei-patru linguriţe de tinctură, diluate în apă rece, iar leacul se bea dimineaţa pe stomacul gol.
Are şi contraindicaţii
Tratamentul cu Lemn dulce este contraindicat în cazul hipertensiunii arteriale ( favorizează reţinerea sodiului, care creşte nivelul tensiunii arteriale), în boli tumorale în fază avansată şi în cazul femeilor însărcinate.
De asemenea, bolnavii care urmează tratamente cu medicamente care conţin digoxină trebuie să ceară avizul medicului de familie.
