Verdeţurile de primăvară ne menţin în formă
Ridichea roşie are efect antiseptic
Printre primele trufandale ale primăverii se numără ridichiile. Pentru efectele lor terapeu¬tice sunt folosite atât frunzele, cât şi bulbii.
Cura cu ridichi de lună ajută la detoxifierea întregului organism, la refacerea florei intestinale, protejează stomacul şi este eficientă în tratarea toxiinfecţiilor alimentare.
Bulbul acestei legume, care conţine vitamine : A, C, B1, B16, minerale ((potasiu, fosfor şi fier), ulei volatil, proteine şi hidraţi de carbon s-a dovedit eficient într-o varietate de boli: de la dureri de cap, hemoragii nazale, gripă, tuse şi până la afecţiuni pulmonare.
De aceea, nutriţioniştii recomandă ridichiile să se consume cu frunze cu tot. " În cura cu ridichii de lună, aceste trufandale se consumă cu frunze cu tot sau frunzele se adaugă în salate, în supe, fiind şi ele o sursă bogată în nutrienţi: minerale (seleniu şi sulf) şi vitamine importante (A, B1, B2 şi C) ; de aceea le recomand în combaterea avitaminozelor.
Pentru tratarea bolilor hepatice şi biliare este eficientă o cură de 14 zile cu suc obţinut din frunze de ridichi. Sucul se prepară din 15 frunze tăiate nu foarte mărunt, care se pun într-un mixer. După ce se adaugă un pahar de apă, se mixează timp de două-trei minute. Sucul obţinut se lasă să se aşeze un sfert de oră, apoi se strecoară şi se consumă", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Leurda reface rezerva de minerale
Frunzele de leurdă sunt asemănătoare cu cele ale lăcrămioarelor, dar ele răspândesc un miros puternic de usturoi, deoarece conţin, ca şi acesta, alicină. În dietă, frunzele de leurdă sunt tolerate mai bine decât usturoiul de persoanele care au o digestie dificilă.
De aceea, leurda este recomandată în bolile cardiovasculare, reumatice, în afecţiunile căilor urinare, fiind şi un bun remediu pentru echilibrarea valorilor glicemiei în cazul diabetului şi pentru reducerea nivelului de colesterol.
Frunzele de leurdă se folosesc pentru infuzii, se adaugă în salate de crudităţi, în ciorbe sau în piureuri de legume. O cură de 15-20 de zile cu leurdă purifică sângele şi reface rezerva de minerale, secătuită în timpul iernii.
Ca şi ruda sa usturoiul, leurda conţine peste 100 de nutrienţi, dintre care săruri minerale ( potasiu, seleniu, magneziu, zinc) şi o componentă sulfurică, alicina, care ajută la reduce nivelul colesterolului şi a grăsimilor nesănătoase produse de ficat.
Măcrişul, o plantă timpurie, care apare la sfârşitul iernii, înaintea altor trufandale, este bogată în vitamina C şi în caroten, doi antioxidanţi cu rol important în previnirea bolilor cardiovasculare, cancerului şi îmbătrânirii premature.
De asemenea, salata de măcriş stimulează apetitul şi este recomandată în caz de indigestie. Mâncarea preparată din frunzele fierte, asezonate cu mărar şi cu puţin ulei de măsline este recomandată anemicilor. Dieta cu măcriş este contraindicată însă, în afecţiuni pulmonare şi reumatice grave, dar şi în litiază renală, deoarece conţine acid oxalic.
Frunzele de grâuşor pot fi folosite sub formă de salată, fiind o garnitură excelentă pentru carnea de pasăre şi de miel. Planta are o savoare aparte, care se resimte în preparatele culinare: supe, ciorbe şi diferite mâncăruri de legume. Dieta cu grâuşor este foarte hrănitoare datorită conţinutului bogat în vitamina C şi în minerale: magneziu, potasiu şi fier.
Folosit sub formă de salată, timp de o lună, acest remediu combate astenia de primăvară şi purifică sângele. Infuzia cu grâuşor are efecte benefice la nivelul pielii, deoarece curăţă tegumentul de impurităţi. De asemenea, compresele cu ceai de grâuşor sunt recomandate în caz de varice şi de flebite.
Ştevia de grădină este diuretică
Consumate crude, în salate, frunzele de ştevie au proprietăţi depurative şi diuretice. Deoarece conţine cantităţi semnificative de vitamina C şi de săruri minerale, ştevia este indicată în boli ale sângelui, în afecţiuni hepatice şi în diabet. În schimb, consumul de ştevie este contraindicat persoanelor cu afecţiuni ale plămânilor, stomacului sau celor care au pietre la rinichi ori la ficat.
Salata verde, un sedativ puternic
Există multe varietăţi de salată verde, iar valoare ei în nutriţie diferă de la un soi la altul. Specialiştii apreciază că toate salatele de astăzi se înrudesc cu strămoşul lor, salata sălbatică, moştenind unele efecte sedative ale acesteia.
De aceea, un sendviş cu salată, mâncat înainte de culcare, este o alternativă mult mai sănătoasă decât orice somnifer. În acelaşi timp, salata verde este indicată şi în tratarea stărilor de nelinişte. Surprinzător, când este asezonată cu suc de lămâie (bogat în vitamina C) salata verde are, de asemenea, un efect sedativ.
.
