Schimb de moaște între România și Ucraina. Rămășițele primei românce trecută în rândul sfinților revin acasă. Minunile Sfintei Teodora
Sfânta Teodora din Carpați, cunoscută și sub numele Teodora de la Sihla este prima femeie din România trecută în rândul sfinților. Rămășițele ei se află în Ucraina și pentru revenirea acestora în țară, Marcel Ciolacu a negociat personal. Discuțiile au avut loc luna trecută, iar premierul Ucrainei a fost de acord. România va trimite în Ucraina rămăşițele eroilor naţionali Ivan Mazepa şi Pylyp Orlyk, iar ucrainenii ne vor trimite moaștele Sfintei Teodora din Carpați.
Cine a fost Sfânta Teodora din Carpați
Sfânta Teodora din Carpați, prăznuită la 7 august, este cea dintâi româncă trecută în rândul sfinţilor. Conform cronicilor, ea s-a născut în jurul anului 1650, în vremea domniei lui Vasile Lupu, fiind una din cele două fiice ale lui Ştefan Joldea, armaş la Cetatea Neamţului. Ea a viețuit o lungă perioadă din viață într-o peșteră din Neamț.
S-a hotărât de la o vârstă fragedă să-I urmeze lui Hristos, dar moartea subită a surorii sale a mai reţinut-o o vreme lângă părinţii îndureraţi, care au sfătuit-o să se căsătorească. Nu după mult timp, părinţii sfintei au trecut la cele veşnice, iar tinerii căsătoriți au decis să-şi închine viaţa lui Dumnezeu. În urma acestei învoieli, Teodora a intrat la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar soţul ei, la Schitul Poiana Mărului, sub numele de Elefterie.
Minunile Sfintei Teodora din Carpați
Tradiția spune că, pe când sfânta se afla odată la rugăciune, au năvălit turcii în munţi, iar ea, urmărită, a ajuns lângă o peşteră pe care Dumnezeu i-a deschis-o pentru a o ascunde de ochii păgânilor. Sfânta a rămas în continuare aici, în peşteră, folosind ca masă şi aşternut piatra care se vede şi astăzi şi care, alături de peretele despicat, continuă să vorbească despre cât de minunat lucrează Dumnezeu în viaţa aleşilor Lui.
După moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de câţiva ani, nu a mai ştiut nimeni de existenţa Sfintei din Carpaţi.
Tradiţia povesteşte că, în repetate rânduri, părinţii Sihăstriei observau cum păsările intrau pe geamul trapezei şi culegeau firmituri de pâine de pe masă, cu care zburau spre Munţii Sihlei. Îndemnaţi de Dumnezeu, doi fraţi s-au pornit să le urmăreasă prin pădure.
Legenda spune că în chip minunat, păsările îşi încetineau zborul, pentru a putea fi urmate de cei doi fraţi. La un moment dat, au văzut o făptură omenească învăluită într-o lumină de foc şi, de frică, au strigat. Sfânta, ca o altă Marie Egipteanca, le-a vorbit, liniştindu-i şi i-a rugat să îi arunce o haină, întrucât ale ei se distruseseră după atâta timp.
Sfânta le-a mărturisit cât de mult Îl rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca să îi trimită un preot care să o împărtăşească, întrucât simţea că trebuie să plece în curând la Hristos. După dorinţa ei, fraţii s-au întors, aducându-i pe ieromonahul Antonie şi pe diaconul Lavrentie. După ce şi-a mărturisit păcatele şi a fost împărtăşită cu Sfintele Taine, Sfânta Teodora şi-a ridicat privirile spre cer şi, rostind: „Slavă Ţie Doamne pentru toate!“
A fost trecută în rândul sfinţilor din 1992
Slujba de canonizare a Cuvioasei Teodora de la Sihla a fost pe 20 iunie 1992, stabilind ca zi de prăznuire data de 7 august.
În viaţa sfintei apare consemnat că tot acolo, în peşteră, i s-a făcut şi slujba înmormântării.
Biserica ce poartă hramul Sfintei Teodora de la Sihla are, în prezent, dimensiunile şi frumuseţea unei catedrale.
