Ștefania, copila orfană, care a reușit iasă din întuneric. „Nu apreciem suficient lumina”
Are aproape 23 de ani și până la această vârstă a muncit și a învățat în credință. A fost abandonată la naștere împreună cu sora ei geamănă și tot atunci au fost și despărțite. Ștefania și-a petrecut toată copilăria și adolescența în sistemul de protecție și a fost asistență maternală în cadrul a două familii. La 18 ani și-a luat zborul în viață. Au urmat ani de muncă până la epuizare pentru a-și vedea visul împlinit. Și-a dorit sa fie studentă la arte și a reușit excepțional. A absolvit Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași cu nota 10. Povestea emoționantă a unei tinere care a ajuns să aibă performanțe uluitoare.
Ștefania a avut primul ei telefon după terminarea facultății
Ștefania a reușit să termine Facultatea de Arte, secția Pictură cu nota 10 fără să aibă laptop sau telefon atât de utile în zilele noastre pentru informare și documentare.
„Facultatea de ARTE nu înseamnă să știi să ții pensula în mână. Înseamnă publicitate și research, cercetare. Dacă tu nu ai un laptop și un telefon care să te ajute să te documentezi, pierzi startul. Eu pierdeam foarte mult timp pentru că mergeam la biblioteca facultății. Acolo este program de dimineață de la 10, până la ora 18. Eu lucram în timp ce eram la facultate și nu ajungeam în intervalul ăsta. Ai nevoie de tehnologie ca să reușești ca artist”, a explicat Ștefania, scrie Republica.
Pentru Ștefania era imposibil să facă față costurilor necesare pentru a-și urma facultatea. Numai șevaletul costa 700 de lei, iar o pânză de 1m/1m ajungea la 150 de lei, la care se adaugau toate cele de care are nevoie un pictor în devenire. Pentru licență Ștefania a avut nevoie să pregătească 7 pânze, toate mai mari de 1m/1m.
Sigura șansă a fost să se angajeze pentru a-și câștiga banii.
A lucrat în bucătărie la un restaurant, apoi într-o fabrică din Iași asociată cu un brand mondial de lux unde cosea efectiv la mașina de cusut.
„Mă trezeam la 5 dimineața ca să ajung la serviciu la 6. Scăpam la 14, mă duceam la facultate de la 14 la 20, aveam de mers o oră până înapoi la cămin, iar de la 21 mă apucam de citit. Citeam până la 2 dimineața, dormeam 3 ore și o luam de la capăt. Făceam asta 6 zile din 7 pentru un salariu de 1200 de lei, din care doar căminul era 400 de lei. De multe ori, trebuia să lipsesc de la muncă pentru că aveam prezență obligatorie la facultate, așa că nu lua salariul întreg. Luam mai nimic.”
A lucrat și pentru Muzeul Literaturii unde făcea ilustrație pentru cărți, însă nu a putut face asta mult timp pentru că volumul de muncă era foarte mare și nu ajungea la facultate.
Ștefania are azi propriile expoziții
Munca și talentul ei au fost răsplătite printr-o bursă DAR, un program prin care Asociația Hope and Homes for Children România acordă burse de merit unor copii vulnerabili care au performanțe uluitoare în diverse domenii.
Cu cei 2000 de euro pe care i-a primit, Ștefania a reușit să își cumpere un laptop, a dat licența, a reușit să vândă tablouri și să aibă câteva expoziții în țară.
„Banii? Vin si pleacă, mereu spun asta. Cu banii de la Bursa DAR mi-am luat laptopul, dar important e ce mi-au oferit ei pe lânga bani, integrarea, apartenența la un grup, sentimentul că ești acceptat. Pentru mine, ca orfan, e dificil. Daca nu ești acceptat în primii ani de viață, la școală, în liceu, facultate, te simți neintegrat, mereu dat la o parte, acolo e problema. Dacă ai familie, prieteni, oameni care știi că sunt acolo, știi ca aparții unui grup și știi unde să te întorci.”
Între timp, Ștefania a vândut câteva zeci de tablouri și a avut trei expoziții, două în țară și una în București.
Lumina
Tânăra pictoriță își folosește talentul pentru a-i ajuta pe copiii cu autism. Este voluntra la o asociație unde îi ajută pe micuți să se dezvolte prin desen. Aceștia au și insiprat-o în alegerea temei pentru doctorat: „Lumina”.
„Dacă nu am avea lumină, nu am avea lume și nu ar fi viață în jurul nostru. Nu cred că apreciem lumina suficient. Conștientizăm cât de important este, doar în momentul în care este întuneric. Îmi doresc să lucrez la un studiu de percepție vizuală asupra luminii din România din timpul comunismului vs lumina din România după comunism.”
