Povestea fascinantă a codițelor împletite, cea mai puternică tradiție a populației afro
Când membrii comunităţilor afro din regiunea Pacificului din Columbia se temeau să nu fie pedepsiţi sau chiar ucişi de stăpânii lor în epoca sclaviei, a apărut o strategie care le-a dat libertate şi care a fost ţinută secret timp de mulţi ani: coafurile lor, mai exact coditele împletite. Capetele femeilor au devenit o hartă realizată cu împletituri şi forme pe care doar ele le înţelegeau şi care au trecut neobservate în timpul zilelor lor de muncă epuizante şi periculoase. Astăzi sunt amintite cu mândrie şi ca o tradiţie care refuză să moară, relatează EFE.
Codițele, „drumuri” pe o hartă doar de ei înțeleasă
Festivalul de codiție Petronio Alvarez din Cali se ține neîncetat de 23 de ani. Una dintre cele mai cunoscute frizeriță care a adus codițele împletite la nivel de artă a povestit istoria acestora.
„Prin intermediul acestor împletituri se puteau 'desena' drumurile pe care africanii le-au definit ca o cale de evadare, în plus, în aceste codiţe ascundeau seminţe pe care le-au folosit ulterior pentru a le planta în pământul unde aveau să ajungă, pentru a nu muri de foame", povesteşte pentru EFE Fabiola Ruiz, o lideră afro din Cali, cel mai important oraş din sud-vestul Columbiei şi care adăposteşte a doua cea mai importantă comunitate afro din întreaga Americă Latină.
Mâinile frizerilor tradiţionali au încă priceperea de a aranja rapid părul şi aceasta este una dintre atracţiile celui mai mare festival de cultură afro din America Latină. De altfel, la festivalul din acest an, au participat peste 500.000 de oameni.
„Există diverse tehnici. În împletituri se putea 'citi' unde anume se aflau trupe într-un sector sau dezvăluiau punctele în care existau surse de apă; zigzag-urile indicau râurile, iar în 'rulouri' erau păstrate seminţele'', explică Fabiola.
O artă moştenită
O adevărată expertă a acestei tradiţii este Emilia Valencia, care a venit la Cali din Andagoya, departamentul Choco (la graniţa cu Panama), în anii 1980 pentru a obţine o diplomă universitară şi a condus apoi procesul de a învăţa noile generaţii despre coafurile afro.
„Am învăţat această artă pe malul râului Condoto şi astăzi predau în oraşele mari. Aceasta este una dintre cele mai mari 'amprente' africane pe care le avem şi serveşte drept strategie pedagogică pentru rezistenţa comunităţilor de culoare, raizal şi palenquera", a declarat Valencia pentru EFE. Populaţia afrocolumbiană - de culoare, palenquera şi raizal - este descendentă a persoanelor care au fost capturate în Africa, sechestrate, tratate ca sclavi şi aduse în Americi pe infama rută transatlantică.
În prezent, peste 100 de ateliere de formare sunt organizate în diferite cartiere din Cali.
„În colonie se spunea că lucrurile negre sunt urâte, că doar moda coloniştilor albi era frumoasă. Împletiturile noastre reflectă această mândrie afro, refuzul de a ne îndrepta părul, fericirea de a fi ceea ce suntem", insistă Emilia Valencia.
Turbanele
Din această tradiţie fac parte şi turbanele, căci femeile de culoare erau nevoite să-şi acopere părul pentru a nu "deveni atractive pentru stăpânii lor". Aceste ţesături colorate, odinioară motiv de ruşine, astăzi au devenit motiv de mândrie.
„A purta turban nu este doar o modă, are o semnificaţie foarte puternică", spune Fabiola. În cel mai important festival al culturii afro din America Latină, femeile îşi afişează cu mândrie turbanele, însă cultura şi-o revendică în fiecare zi.
„Cu cât turbanul este mai înalt, cu atât este mai elegant şi transmite mesaje chiar şi la petreceri; dacă îl porţi spre dreapta este pentru că eşti logodită, iar dacă îl porţi către stânga înseamnă că eşti singură", explică Fabiola.
În fiecare an, Festivalul Petronio aduce un omagiu tot mai mare culturii Pacificului columbian.
