A doborât Armata avionul Tarom? 33 de ani de la cel mai misterios accident aviatic, din România

Pe 28 decembrie comemorăm, an de an, unul dintre cele mai misterioase accidente aviatice din țara noastră, prăbușirea aeronavei AN-24 a Tarom, în 1989. Șapte persoane aflate la bord au decedat, iar indiciile arată faptul că Armata ar fi tras o rachetă spre avionul care decolase de la București spre Belgrad.

Era 28 decembrie 1989, iar soții Ceaușescu fuseseră executați cu trei zile înainte, punând capăt atrocităților din timpul Revoluției. Cel puțin, în teorie, deoarece în România s-a tras și s-a murit și după execuția cuplului prezidențial. 

Aeronavele Tarom începuseră să reia, timid zborurile, Ion Iliescu solicitând efectuarea unei curse la Belgrad, pentru a aduce sânge necesar transfuziilor celor răniți grav, în timpul Revoluției. Așa a apărut zborul umanitar realizat cu aeronava An-24 înmatriculată YR-BMJ și cu un echipaj improvizat din angajați dispuși să dea curs misiunii. Trebuie reamintit faptul că în cele mai fierbinți zile ale Revoluției, Aeroportul Otopeni fusese scena unor atacuri sângeroase, aici având loc masacrul soldaților de la Câmpina, chemați să apere perimetrul aerogării și executați în câmp deschis.

Un singur pasager s-a îmbarcat în avionul spre Belgrad, mai precis fotoreporterul Ian Parry, în vârstă de 24 de ani. El era angajatul publicației britanice Sunday Times și a profitat de apariția zborului pentru a transporta pelicule cu fotografii sau casete video înregistrate la Revoluție, de el și de colegi ai altor publicații. În acea perioadă nu exista Internet, iar fotografia digitală era un vis. Astfel, imaginile erau surprinse pe peliculă, fiind nevoie ca suportul să fie transportat la redacția fiecărei publicații.

„La aeroport a fost întrebat dacă are bagaj și el avea un rucsac la care nu a vrut să renunțe. A fost întrebat dacă trimite rucsacul la cală și a refuzat. L-a ținut cu el”, ne-a povestit legendara însoțitoare de bord a Tarom, Laura Aurelia Grigore, supraviețuitoare a unor accidente aviatice dramatice.

Echipajul era format din Ioan Chifor, comandant de bord, Valter Jurcovan, copilot, Mihai Moldoveanu, instructor de zbor, Gelu Cristea, mecanic de bord, Elena Marghidan, însoțitoare de bord și Petre Bănică, însoțitor de bord. Decolarea a fost una normală, doar că, la 55 de kilometri de București, monotonia din localitatea dâmbovițeană Vișina a fost împrăștiată de o vibrație intensă și un zgomot asurzitor de motoare turate. Cei care au apucat să vadă despre ce era vorba au zărit aeronava survolând localitatea, cu o dâră de fum în urmă. Unii au spus că ar fi observat și flăcări.

O rachetă antiaeriană trasă de la Baza Boteni

Avionul s-a prăbușit în padurea Mălinoasa, învecinată localității. Oficial s-a spus că motivul prăbușirii ar fi fost givrajul, adică gheața depusă pe suprafețele portante ale aeronavei. Ipoteza nu a fost crezută de nimeni, iar familiile victimelor au vrut să afle adevărul, fără să își închipuie că urmau să se expună și să se vulnerabilizeze și mai mult, întrucât ce a urmat depășește orice imaginație. Oamenii îndoliați au fost supuși unor presiuni, intimidări și chiar amenințări venite din partea autorităților de la acea vreme și, mai apoi, din surse anonime.

Halucinant este faptul că în 2013, echipa emisiunii „În premieră, cu Carmen Avram” a realizat un scurt documentar despre acest accident, „Căzuți în cursă”, iar rudele victimelor au acceptat să fie filmat în așa fel încât să nu le fie dezvăluită identitatea și cu vocile distorsionate. Ne putem imagina, doar, la ce fel de presiuni au putut fi supuse aceste persoane. Motivul? Așa cum se întâmplă mereu, informațiile „scapă” în astfel de situații. Așa s-a aflat că aeronava Tarom ar fi fost doborâtă de o rachetă antiaeriană trasă de la fosta Bază de la Boteni, aflată în vecinătate, iar rudele victimelor doreau să afle mai multe detalii despre aceste zvonuri.

Într-un raport remis familiilor victimelor, în anul 2006, zvonurile au devenit fapte. În document, autoritățile recunosc faptul că avionul s-ar fi prăbușit în urma impactului cu un obiect aflat în spațiul de zbor al aeronavei Tarom.

O familie răpită de tragedii

Acesta este accidentul care l-a lăsat pe Bogdan Jurcovan orfan de tată. Copilotul Valter Jurcovan acceptase cursa, deoarce un alt coleg nu reușise să ajungă la aeroport. Șase ani mai târziu, pe 31 martie 1995, mama lui Bogdan, însoțitoarea de bord Doina Jurcovan a făcut schimb cu o colegă și s-a urcat în aeronava Airbus A310 a Tarom, în cursa ROT371, București-Bruxelles. Avionul Tarom, înmatriculat YR-LCC, s-a prăbușit imediat după decolare pe câmpul localității Balotești. Tot în 1995 își găsea sfârșitul, într-un accident de mașină, Cezar Jurcovan, fost pilot și tatăl lui Valter Jurcovan.

11 ani avea Bogdan Jurcovan când a rămas orfan de ambii părinți. „Când mă fac mare vreau să mă fac pilot ca bunicul și ca tata”, spunea, în 1995, copilul curajos. O simetrie diabolică a sorții a făcut ca puștiul să își piardă viața pe 1 mai 2001, electrocutat pe o garnitură abandonată de tren, în zona parcului Herăstrău. 

Întreaga familie își doarme somnul de veci într-un cvartal al cimitirului Ghencea Militar, din București, unde au fost înmormântați și ceilalți membri ai echipajului Tarom, ucis la 28 decembrie 1989.

Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!