Aproape nimeni nu știe asta! De ce oamenii care sforăie nu se trezesc de la zgomot

Pentru cei care dorm lângă o persoană care sforăie, situația pare de-a dreptul paradoxală: zgomotul este suficient de puternic încât să-i țină treji pe ceilalți, dar cel care îl produce doarme liniștit.

De ce nu se trezește din cauza propriului sforăit? Explicația este mult mai complexă decât pare și ține de modul în care funcționează creierul în timpul somnului.

Contrar credinței populare, uneori o persoană chiar se poate trezi din cauza propriului sforăit. Potrivit lui Manish Shah, medic generalist și dentist la Centrul Sydney pentru Terapia Somnului și ATM, există diferențe clare între sforăitori. „Unii sforăitori sunt treziți de sunetele puternice ale propriului sforăit, alții nu”, explică el. În cazurile în care apar aceste treziri, ele sunt extrem de scurte, durând doar câteva secunde, după care persoana adoarme imediat la loc.

Un studiu publicat în 2022 a arătat că unii sforăitori sunt conștienți de cel puțin patru sau cinci treziri pe noapte provocate de sforăit. Totuși, acestea sunt doar o mică parte din perturbările reale ale somnului, multe dintre ele trecând complet neobservate.

Ce se întâmplă în cazul apneei în somn

Lucrurile devin mult mai serioase atunci când sforăitul este asociat cu apneea în somn. În aceste situații, respirația se oprește și repornește de zeci sau chiar sute de ori pe noapte, forțând creierul să iasă repetat din stadiile profunde ale somnului.

Deși aceste treziri sunt frecvente, majoritatea nu ajung la nivelul unei stări de veghe complete, motiv pentru care persoana nu își amintește nimic dimineața.

Studiile confirmă că sforăitorii au mai multe perturbări ale ciclurilor de somn comparativ cu cei care nu sforăie. Un studiu din 2013 a arătat chiar că persoanele care sforăie au mai puține „micro-treziri” atunci când dorm cu dopuri de urechi, un indiciu clar că sunetul joacă un rol important în fragmentarea somnului, chiar dacă nu este conștientizat.

De ce nu consideră creierul sforăitul „important”

Chiar dacă putem auzi sunete în timpul somnului, creierul nu reacționează la toate la fel. O structură-cheie numită talamus are rolul de a filtra stimulii sonori și de a bloca ceea ce este considerat lipsit de importanță.

Acesta este motivul pentru care ne putem obișnui cu zgomotul traficului sau cu pașii celor din casă, dar ne trezim instantaneu la o alarmă de incendiu sau când cineva ne strigă pe nume.

În mod similar, creierul este „obișnuit” cu sunetul propriului sforăit. Acesta este constant, previzibil și provine de la noi înșine, astfel că subconștientul îl etichetează drept neimportant. „Sunetul sforăitului pe care îl produci este filtrat deoarece urechile tale și întregul tău sistem sunt obișnuite cu acel sunet”, explică din nou Manish Shah. Mai mult, creierul prioritizează odihna și evită să declanșeze o trezire completă, chiar dacă zgomotul persistă.

Chiar și atunci când apare o perturbare, mulți sforăitori nu își amintesc nimic dimineața. Explicația este simplă: trezirea nu este completă. „Mulți dintre ei nici nu-și amintesc că s-au trezit. Sunt încă într-o stare de somn când se produce perturbarea și nu au nicio amintire despre ea”, spune Shah. Practic, corpul reacționează suficient cât să restabilească respirația sau poziția, dar nu suficient pentru a crea o amintire conștientă.

Ce poziție de somn poate reduce sforăitul

Pentru a diminua sforăitul, specialiștii recomandă schimbarea poziției de somn. Virginia Skiba, medic neurolog și specialist în medicina somnului, spune că dormitul pe o parte și menținerea capului ușor ridicat pot ajuta semnificativ. Poziția de evitat este dormitul pe spate, deoarece „gravitația lucrează împotriva ta”, favorizând blocarea căilor respiratorii.

Un lucru este cert: sforăitul nu ar trebui tratat cu indiferență. Dacă este un simptom al apneei în somn, consecințele pot fi grave, de la hipertensiune arterială și oboseală cronică până la atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale și diabet. Pe termen scurt, lipsa unui somn odihnitor poate provoca amețeli, dificultăți de concentrare și o stare generală de epuizare, avertizează publicația IFLScience.