Așa arată unul dintre cele mai vechi Corane cunoscute. Are 1087 de pagini, fiecare din pielea unui animal
Coranul este cea mai răspândită carte transmisă din istoria lumii. Nicio altă carte nu a fost scrisă și memorată de un număr mai mare de oameni, fie integral, fie parțial. Coranul lui Uthman, păstrat la Moscheea Al-Hussein din Cairo, Egipt, reprezintă una dintre cele mai vechi și aproape complete copii ale Coranului. Format din 1087 de file de pergament, cântărește aproximativ 80 de kilograme.
Studiile și cercetările asupra acestuia au atras atenția specialiștilor, generând dezbateri asupra datării și originii sale exacte.
Un monument al patrimoniului coranic
Coranul lui Uthman de la Moscheea Al-Hussein este alcătuit din 1087 de file, dintre care doar patru lipsesc, acoperind astfel 99% din textul integral al Coranului.
Fiecare filă are aproximativ 48 cm x 51 cm și o înălțime de 40 cm, iar întregul manuscris cântărește aproximativ 80 kg.
Filele sunt realizate din pielea completă a unui animal, conferind volumului o dimensiune impresionantă, ceea ce sugerează că scopul principal al codexului a fost utilizarea ceremonială și expunerea publică, nu recitarea zilnică.
Textul este scris într-o scriere cufică timpurie, caracteristică manuscriselor coranice din secolul al VIII-lea, iar conservarea sa a implicat eforturi majore de restaurare și protejare, pentru a menține integritatea unuia dintre cele mai vechi manuscrise coranice cunoscute.
Această copie este singura care păstrează aproape integral textul coranic, oferind cercetătorilor și credincioșilor o legătură directă cu istoria timpurie a Coranului.
Dezbateri privind originea și datarea
Datarea manuscrisului a fost analizată de mai mulți cercetători. Muḥammad Bakhit îl consideră unul dintre muṣḥaf-urile originale ale lui ʿUthmān (~651 e.n.), iar Labīb al-Saʿīd sugerează că ar putea fi exemplarul trimis la Medina sau Siria.
Muḥammad ʿAbd al-ʿAẓīm al-Zurqānī îl vede ca o copie a unuia dintre muṣḥaf-urile lui ʿUthmān.
În contrast, paleograful Ṣalāḥ al-Dīn al-Munajjid presupune că manuscrisul ar fi fost copiat la ordinul guvernatorului Egiptului, ʿAbd al-ʿAzīz ibn Marwān (685–705 e.n.), punând astfel în discuție originea exactă a codexului.
Manuscrisul de la Al-Hussein rămâne o referință esențială pentru istoria Coranului și un simbol al tradiției islamice, fiind în același timp un obiect de mare valoare culturală și religioasă.
Mult timp, Coranul kufic de la Samarkand a fost considerat cea mai veche copie a Coranului.
Se crede că a fost scris între anii 595 și 855 e.n. Datarea cu radiocarbon a indicat o probabilitate de 95,4% pentru o perioadă între 775 și 995 e.n. Totuși, o filă dintr-un alt manuscris (aflat în Administrația Religioasă a Musulmanilor din Tașkent) a fost datată între 595 și 855 e.n., cu o probabilitate de 95%. Cum revelația Coranului a început abia în 610, intervalul se restrânge la 610–855 e.n.