Când începe Săptămâna Albă și ce semnifică această sărbătoare importantă. Ce alimente au voie credincioșii să consume

În tradiția ortodoxă, Săptămâna Albă reprezintă perioada de tranziție spirituală și alimentară de dinaintea începerii Postului Paștelui. Credincioșii țin post și își pregătesc sufletul pentru începerea postului de 40 de zile. 

În 2026, Săptămâna Albă se desfășoară între 16 și 22 februarie, imediat după Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, sărbătorită pe 15 februarie, și precede începutul Postului Mare, care debutează luni, 23 februarie.

Ce trebuie să facă românii în Săptămâna Albă 

Denumirea de „Săptămâna Albă” are legătură cu alimentele care sunt permise în această perioade, lactatele și ouăle, care sunt considerate alimente „albe”, în timp ce carnea este interzisă.  

„În Săptămâna Albă, alimentația capătă un ritm mai cumpătat, pregătind treptat organismul pentru rigorile Postului Mare. După lăsatul secului de carne, credincioșii renunță la preparatele de origine animală, însă tradiția ortodoxă permite consumul de lapte, brânză, smântână, ouă și pește, facilitând astfel o tranziție lină către perioada strictă de post. 

Această tranziție alimentară are și o semnificație simbolică: reducerea treptată a produselor din carne ajută nu numai la adaptarea organismului, ci și la orientarea atenției către dimensiunea spirituală a săptămânii. Astfel, credincioșii intră în Postul Mare, o perioada de rugăciune, reflecție și introspecție, pregătiți echilibrat, atât trupește, cât și sufletește. 

Mesele rămân simple, dar echilibrate, respectând obiceiurile culinare tradiționale. În case se pregătesc plăcinte cu brânză, mâncăruri pe bază de lactate sau rețete cu pește, păstrând atât rânduiala bisericească, cât și moștenirea gastronomică a acestei perioade”, a explicat pentru Digi24.ro preotul Dan Damaschin. 

„În plan tradițional, nunțile și petrecerile sunt evitate”

Săptămâna Albă nu presupune atenția acordată doar asupra alimentației, ci și a sufletului. În această perioadă, credincioșii acordă atenție îngrjirii sufletești, prin practicarea postului, a rugăciunilor și a mersului la slujbe. 

„În tradiția românească, Săptămâna Brânzei păstrează un puternic caracter spiritual, dar și numeroase obiceiuri populare care subliniază importanța acestei perioade de tranziție.

Dincolo de rânduiala alimentară, credincioșii acordă o atenție specială pregătirii sufletești, participând la slujbele bisericești, la spovedanie și la rugăciuni mai intense, menite să aducă liniște și împăcare înaintea Postului Mare.

Un moment central al săptămânii este Duminica Lăsatului sec de brânză, cunoscută și sub denumirea de Duminica Iertării, când oamenii își cer iertare unii altora pentru greșelile comise, pregătindu-se astfel să intre în post cu inima curată. Gestul are o profundă semnificație morală și simbolizează dorința de reconciliere și reînnoire interioară.

În plan tradițional, nunțile și petrecerile sunt evitate, fiind considerate nepotrivite cu spiritul de cumpătare și introspecție al perioadei. În multe zone ale țării se păstrează obiceiul curățeniei generale în gospodărie, un gest simbolic care reflectă purificarea sufletească. Totodată, faptele de milostenie și ajutorarea celor nevoiași sunt încurajate, subliniind astfel dimensiunea morală și comunitară a acestei săptămâni”, conchide preotul Dan Damaschin.