Care este originea expresiei „Colac peste pupăză” și ce înseamnă, de fapt. Mulți români o folosesc greșit
Limba română este plină de expresii, proverbe și zicători, una mai amuzantă decât alta. Probabil că una dintre cele mai populare expresii românești este „Colac peste pupăză”. Și totuși, nu mulți sunt cei care știu de unde provine și ce înseamnă cu adevărat.
Când vorbeşte despre un necaz mare venit peste alte griji, românul foloseşte zicala „Colac peste pupăză“, accentuând astfel ceva care vine să înrăutăţească o situaţie deja precară. Cu alte cuvinte, această expresie este folosită pentru a sublinia sau a accentua o situație deja dificilă sau nefavorabilă. Dar de unde provine această expresie? Și ce înseamnă ea, de fapt?
De unde vine expresia „Colac peste pupăză”
Originea expresiei „Colac peste pupăză” se află în tradițiile și obiceiurile populare românești. În anumite regiuni din România, „pupăză” se referă la o pâine mare în formă de cuib de pasăre. Această pâine specială joacă un rol important la nunți.
Deși pupăza se servește la nunți, românii au adesea multe griji și responsabilități în acest moment. Prin urmare, adăugarea unui „colac peste pupăză” înseamnă introducerea unei complicații sau a unei probleme într-un moment deja tensionat sau dificil, așa cum este cazul unui eveniment de nuntă.
Un alt aspect interesant este tradiția românească de a oferi colac la înmormântări, ceea ce poate sublinia legătura dintre expresia „Colac peste pupăză” și evenimentele triste sau tensionate, unde colacul reprezenta un simbol al vieții și al ciclului morții și renașterii. Astfel, adăugarea unui colac peste pupăză poate fi văzută ca o aluzie la înmormântarea unei persoane care a trecut deja prin ciclul vieții și a ajuns la sfârșitul său. Este posibil ca ideea unui „Colac peste pupăză” să se fi dezvoltat din această tradiție.
În literatură, una dintre primele mențiuni ale expresiei „Colac peste pupăză” poate fi găsită într-un jurnal de călătorie, „Peregrinul transilvan”, scris în anul 1865 de Ion Codru Drăguşanu, unde scriitorul folosește expresia pentru a descrie negocierile salariale, subliniind avantajele oferite în cadrul unui acord. Acest exemplu arată că expresia era deja în uz în secolul al XIX-lea și avea sensul său specific chiar și în acele vremuri, scrie shtiu.ro.
În concluzie, expresia subliniază faptul că un eveniment nefericit vine să agraveze o situație deja dificilă și poate fi interpretată ca o referire la ciclul vieții și al morții.