Care sunt secretele românilor pentru o viață de succes. Lucrurile de care trebuie să ții sau NU cont pentru a-ți atinge obiectivele: „Eu am ajuns sărac după ce am învățat bine la școală”
„Care e secretul oamenilor care au ajuns bine în viață?” – o întrebare aparent simplă, lansată de un utilizator român pe Reddit, a generat un val de răspunsuri care spun mai mult decât orice discurs motivațional. Fără clișee și fără promisiuni facile, internauții au vorbit despre muncă, noroc, greșeli, diplome, dar mai ales despre așteptările greșite pe care le avem de la viață.
Primul lucru care se desprinde din discuție este că succesul nu urmează un traseu standard. Unul dintre utilizatori începe direct prin a contrazice mitul „școli bune = viață bună”.
„Eu am ajuns sărac după ce am învățat bine la școală și am făcut o facultate și un master.” Apoi, în aceeași frază, internautul adaugă ceea ce apare apare în aproape toate răspunsurile: „Noroc, oportunități din partea mediului în care s-au născut/trăit și uneori multă muncă.”
Ideea norocului, departe de a fi un tabu, este recunoscută deschis. Un alt utilizator povestește cum a ales un drum riscant, într-un context deloc favorabil.
„Muncă și un pic de noroc sau intuiție. Am dat la Drept în 2000 când toți din jur îmi spuneau că nu voi face nimic cu dreptul pentru că nu am pile. Familia mea nu numai că nu avea pile, erau săraci lipiți. A fost bine până la urmă.”
„Îmi plângea de milă toată familia”
Dar poate cel mai elocvent exemplu este al unei femei care a pornit dintr-o sărăcie extremă și a ajuns, prin trasee ocolite, la stabilitate financiară.
„Eu am făcut facultatea de sport și în vara cu admiterea îmi plângea de milă toată familia că o să ajung profesoară de sport și o să mor de foame.”
Drumul ei nu a urmat așteptările nimănui: „Am predat doar un an după facultate (2014/2015), apoi am început să lucrez în suport part-time, mai târziu full-time, am promovat, am schimbat companii și acum câștig aproape 10.000 lei fără să lucrez în IT.”
Un detaliu pe care îl subliniază explicit: „Nu am avut nicio pilă, nici măcar o recomandare la vreo corporație. Toate joburile mi le-am găsit singură.” Pentru ea, concluzia nu ține doar de bani: „Eu simt că am ajuns bine în viață, mai ales că am pornit săracă (fără ghete și geacă iarna, așa de săracă).”
Dincolo de parcursuri profesionale, unii utilizatori vorbesc despre atitudine ca factor decisiv.
„Să nu îți pese de ce cred alții despre tine. Te poți sfătui, dar evită să cauți validarea celor din jur.” Aceeași persoană adaugă un set de reguli simple, dar rar aplicate: „Învață din greșelile tale și ale celor din jur. Orice greșeală este o lecție învățată.” Și, poate surprinzător pentru o discuție despre succes: „«Bună ziua!», «Te rog!» și «Mulțumesc!» spuse fără discriminare deschid mai multe uși decât ai putea crede. Mai mult, nu eticheta oamenii după ambalaj.”
„NIMENI nu o să îți datoreze nimic în viață doar pentru că ai ceva mai multe diplome”
Discuția capătă un ton critic atunci când vine vorba despre diplome și așteptări. Un utilizator atacă direct ideea că studiile ar garanta reușita.
„Nu știu care e secretul oamenilor care au ajuns bine în viață, dar ce știu sigur e că e extrem de dăunătoare ideea că dacă ai făcut x studii ar trebui să «ajungi bine» în viață implicit. E foarte bine să ai studii superioare și în mod sigur ajută. Doar să nu duci asta la extrem.”
Mesajul central este dur, dar realist: „NIMENI nu o să îți datoreze nimic în viață doar pentru că ai ceva mai multe diplome.”
În final, reduce totul la esență: „Singurul lucru care contează e aportul pe care îl aduci într-o organizație și cât de bine poți să negociezi.”
Privite împreună, aceste mărturii nu oferă un „secret” unic, ci mai degrabă demontează ideea că ar exista unul. Succesul apare ca o combinație imprevizibilă de muncă, alegeri riscante, adaptare, noroc și renunțarea la așteptările impuse de alții. Iar poate cea mai importantă concluzie a dezbaterii este tocmai aceasta: „a ajunge bine” nu înseamnă același lucru pentru toată lumea.