Ce superstiție avea Nicolae Ceaușescu. Despre ce cifră spunea că este purtătoare de ghinion

Deși se declara ateu convins, Nicolae Ceaușescu, dictatorul comunist al României, era o persoană superstițioasă. Această trăsătură a caracterului său reiese din numeroasele obiceiuri pe care le-a adoptat de-a lungul vieții, precum și din temerile ascunse care îi influențau deciziile. Una dintre cele mai puternice superstiții era legată de cifra „7”, pe care o considera purtătoare de ghinion și care, paradoxal, a jucat un rol semnificativ în evenimentele vieții sale.

Cifra „7”, o sursă de teamă pentru dictator

Deși numărul „7” este adesea considerat aducător de noroc, pentru Nicolae Ceaușescu, această cifră era asociată cu evenimente tragice. Superstiția sa față de „7” s-a adâncit odată cu moartea mamei sale, Alexandrina, care era o figură extrem de importantă în viața lui. Născută în 1888, Alexandrina a murit după o perioadă de suferință în luna iulie (a șaptea lună) a anului 1977, pe data de 7 iulie, ziua decesului fiind un adevărat șoc pentru dictator. Această succesiune de cifre i-a alimentat convingerea că „7” era un număr blestemat.

Ceaușescu era convins că un astfel de „semn” putea atrage asupra sufletului mamei sale o soartă grea. Și-a dorit chiar să schimbe data ceremoniei funerare, dar în final a fost convins să accepte. Însă, din acel moment, superstiția față de cifra „7” a devenit o temere constantă.

Relația complicată cu religia și familia

Mama sa, Alexandrina, era o femeie profund religioasă, iar Ceaușescu, în ciuda ateismului declarat, a construit o biserică în Scornicești pentru a-i onora credința. Învățăturile ei religioase și respectul pentru biserică au fost insuflate familiei, dar nu au reușit să se prindă și de el. De altfel, după decesul mamei sale, Ceaușescu a ordonat demolarea a numeroase biserici din țară, în special în București, ca parte a procesului de „modernizare” urbană.

Pe lângă superstiția legată de cifra „7”, Ceaușescu mai avea și alte temeri care îi modelau stilul de viață. Printre acestea se numărau teama de germeni și obsesia pentru curățenie. Dictatorul insista ca totul în jurul său să fie imaculat și dezinfectat. Clanțele erau curățate riguros cu alcool înainte de a fi atinse, iar cei care-l păzeau erau echipați permanent cu șervețele dezinfectante.

Un alt obicei al lui Nicolae și al soției sale, Elena, era să intre mereu desculți în casă, considerând că încălțările ar putea aduce în casă „energii negative”. Aceste frici și superstiții îi făceau pe dictatori să adopte un stil de viață rigid și izolat, cu multe măsuri de precauție care, pentru ceilalți, păreau exagerate sau absurde.

În ciuda imaginii idealizate prezentate de regimul comunist, adevărul despre părinții lui Nicolae Ceaușescu a ieșit la iveală după căderea dictaturii. Tatăl său, Andruță Ceaușescu, cunoscut pentru comportamentul violent, era membru al Partidului Țărănesc, iar familia trăia în sărăcie în Scornicești. Mama sa, Alexandrina, provenea dintr-o familie religioasă, fiind una dintre puținele figuri care păreau să-l fi influențat în mod profund, cel puțin la nivel emoțional.

Chiar dacă era ateu, Nicolae Ceaușescu a rămas până la final o persoană superstițioasă, marcată de frici și convingeri adânci legate de forțe nevăzute, care i-au influențat deciziile și viața de zi cu zi.