Cum petrecea Ceaușescu de Sărbători. Lucrurile mai puțin știute din viața dictatorului
Nicolae Ceaușescu, liderul comunist al României, a încercat să păstreze un echilibru între oficialitatea impusă de regimul său ateu și tradițiile de sărbători, pe care le personaliza în stilul său caracteristic. Deși regimul comunist ignora sărbătorile religioase, Crăciunul, Anul Nou și Paștele nu treceau neobservate pentru familia Ceaușescu, iar apropiații lor au dezvăluit detalii neobișnuite despre aceste momente.
Crăciunul interzis, dar sărbătorit pe ascuns
Deși Crăciunul nu era recunoscut oficial în România comunistă, Nicolae Ceaușescu păstra, în privat, un spirit festiv pentru el și familia sa. Potrivit arhitectului-peisagist Camil Roguski, Ceaușescu iubea atmosfera de iarnă și deseori își amenaja reședințele cu brazi și decorațiuni specifice, chiar cu o săptămână înainte de Crăciun. Până în Ajun, reședințele erau învăluite de mirosul de cetină proaspătă, iar interioarele și exterioarele clădirilor erau ornate pentru a marca sezonul sărbătorilor.
Pentru decor, se foloseau tone de cetină și brazi împodobiți, detalii menite să creeze o atmosferă festivă. Cu toate acestea, asemenea unui lider autoritar, Ceaușescu își menținea controlul absolut: el decidea în ultimul moment care reședință să fie pregătită pentru vizita sa de Crăciun și Anul Nou, asemenea liderilor staliniști.
Paștele și gustul pentru cozonaci
Suzana Andrieș, administratorul reședințelor, povestește că Paștele era un moment în care familia Ceaușescu nu ezita să se bucure de gusturile tradiționale, în special de cozonac. Într-o ocazie, Elena Ceaușescu i-a cerut Suzanei să pregătească cozonaci, fiind impresionată de un cadou primit. Temându-se de reacția Elenei, Suzana a încercat să se conformeze cererii, dar a avut nevoie de ajutor telefonic pentru a pregăti cozonacii, fiind ghidată de o cunoștință. Familia Ceaușescu s-a bucurat de cozonacii de casă la Snagov, o reședință preferată pentru sărbătorile de Paște.
Revelionul și discursul de la miezul nopții
De Anul Nou, Ceaușescu începea festivitățile cu un discurs la miezul nopții, transmis pe întreg teritoriul României. Era un moment de propagandă, menit să sublinieze realizările regimului și să ofere un mesaj de speranță „de partid” pentru anul următor. În casele oamenilor, urările tradiționale de Anul Nou erau adaptate pentru a reflecta temele regimului. Tradiționalul „Plugușor” și „Sorcova” aveau versuri personalizate cu conținut politic, menite să aducă un omagiu liderilor de la București.
De asemenea, în dimineața de Anul Nou, „El și Ea”, așa cum erau numiți Nicolae și Elena Ceaușescu, primeau urări de la copii care purtau eșarfe specifice și recitau poezii lungi, create special pentru a aduce omagii regimului și conducătorului.
Dansul Călușului, adaptat pentru regimul Ceaușescu
Tradiția Călușului, dans oltenesc asociat cu zeul Pan, era un alt element cultural pe care regimul l-a folosit. În timpul Rusaliilor, Călușul era jucat în formă adaptată, iar Mutul, personaj important al acestui dans, dispăruse. Dansurile folclorice deveniseră un mijloc de propagandă, fiind organizate în Casele Județene de Cultură, care funcționau sub stricta supraveghere a regimului. Ceaușescu dorea să își pună amprenta chiar și pe tradițiile folclorice, creând formații artistice care să ofere o imagine idealizată a României socialiste.
Potrivit lui Camil Roguski, Ceaușescu avea un comportament demn de monarhii elenistici sau de împărații romani. Roguski povestește că la una dintre reședințele dictatorului a văzut un animal neobișnuit ținut în lesă aurită. La o întrebare discretă, a aflat că erau catâri, animalele domestice folosite și în Antichitate de lideri pentru a simboliza puterea și autoritatea.
Constantin Boștină, fostul său secretar personal, a menționat că dictatorul avea o pasiune pentru filmele istorice și pentru lecturile despre personalități istorice. Această influență asupra vieții sale cotidiene și a atitudinii sale față de tradiții a fost o încercare de a-și întări imaginea de lider istoric în fața românilor.
Nicolae Ceaușescu respecta și se implica în sărbătorile tradiționale românești, dar le aducea un caracter personalizat, adaptându-le simbolurilor și ideologiei comuniste. Crăciunul, Anul Nou și Paștele aveau un loc special în viața sa, deși erau celebrate într-o manieră restrânsă și departe de ochii publicului.
