Ceaușescu, de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi. „N-a mai mers așa umil în urma unui scriitor”.VIDEO

„Niciodată Ceaușescu n-a mai mers așa umil în urma unui scriitor”, arată o notă a criticului literar Paul Cernat, descriind înmormântarea marelui Tudor Arghezi din 14 iulie 1967. „Arghezi a avut o înmormântare de șef de stat”, se arată în aceeași notă. De la acel moment, au rămas fotografii document în care Nicolae Ceaușescu apare într-o postură pe care nu a mai repetat-o niciodată.

Puterea, cu capul plecat în fața culturii 

Pe 14 iulie 1967, murea, la 87 de ani, Ion N. Theodorescu, adică nimeni altul decât marele scriitor Tudor Arghezi.

Tudor Arghezi a fost un scriitor de o importanță colosală, nu doar prin contribuția sa literară, ci și prin complexitatea sa ca om al epocii.

În 1967, la moartea sa, regimul comunist l-a onorat într-un mod pe care puțini l-ar fi anticipat.

Criticul literar Paul Cernat sintetizează momentul în câteva cuvinte revelatoare:

„Arghezi a avut o înmormântare de șef de stat și a reușit performanța să aibă în convoiul mortuar, spășiți, crema cremei scriitorimii amergente și a activului de partid; niciodată Ceaușescu n-a mai mers așa umil în urma unui scriitor.”

Această scenă surprinde un paradox al vremii: puterea politică, oricât de autoritară, se înclina, cel puțin la nivel simbolic, în fața culturii.

Ceaușescu, de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi

La 18 iulie 1967, presa vremii, inclusiv cotidianul Scînteia, relata cu detalii emoționante despre ceremonia funerară a lui Tudor Arghezi.

Nicolae Ceaușescu și colegii săi din conducerea de stat au participat la înmormântarea lui Arghezi cu o umilință neobișnuită.

 Ion Cristoiu, jurnalist și istoric, a adus în discuție, ani mai târziu, acest eveniment memorabil într-un exercițiu intelectual.

El amintea cum a citit prietenilor și colegilor săi un pasaj de pe prima pagină a Scînteii, fără a menționa numele defunctului, doar pentru a vedea dacă cineva putea ghici despre cine era vorba.

 Conform relatării sale, mulți au presupus că era vorba despre Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Însă, spre surprinderea lor, răspunsul era: Tudor Arghezi, scriitorul.

Pasajul pe care Cristoiu l-a prezentat suna astfel:

„Aducînd un ultim omagiu, o înaltă preţuire memoriei marelui dispărut, la catafalcul aceluia care a fost scriitorul patriot Tudor Arghezi fac de gardă tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Iosif Banc, Manea Mănescu. Conducătorii de partid şi de stat prezintă apoi condoleanţe familiei defunctului.”

Imaginea unică

Imaginea catafalcului lui Arghezi, păzit de cei mai puternici oameni din statul comunist, avea o putere simbolică rar întâlnită.

Acest tablou neobișnuit arată cât de puternic putea să fie un scriitor în acea vreme, chiar și într-o societate unde ideologia politică părea să domine fiecare aspect al vieții publice.

Un omagiu asemănător i-a fost adus și lui Mihail Sadoveanu

În 1961, la înmormântarea lui Mihail Sadoveanu, lideri de partid precum Gheorghe Apostol și Petre Borilă au făcut de gardă la catafalcul său.

Gheorghe Gheorghiu-Dej, principalul lider comunist al vremii, nu a putut participa, fiind prezent la Congresul PCUS la Moscova, dar prezența celor mai importanți oficiali români a arătat că Sadoveanu era considerat nu doar un scriitor de valoare, ci și un pilon al culturii românești sub regimul comunist.

Pasajul din Scînteia din 22 octombrie 1961 oferea o descriere detaliată a acestui moment solemn: „Se schimbă ultima gardă. Catafalcul este străjuit de tovarăşii Gheorghe Apostol, Petre Borilă, Alexandru Moghioroş, Dumitru Coliu, Ştefan Voitec, Mihai Dalea.”