Cine a fost generalul român decorat de trei ori pentru eroism și aruncat apoi în temniță. Povestea lui a uimit pe toată lumea

În istoria militară a României există destine care par desprinse dintr-un roman. Ion Dumitrache a fost unul dintre cei mai valoroși comandanți ai armatei române, un om format în disciplina dură a școlilor militare, călit în tranșeele a două războaie mondiale și respectat chiar de aliații germani pentru priceperea sa tactică.

A condus celebra Divizie 2 Munte, supranumită „Divizia de Cremene”, una dintre cele mai eficiente unități de luptă ale României. Decorat în repetate rânduri pentru vitejie, inclusiv cu prestigioasa Cruce de Fier germană, Dumitrache a cunoscut însă după război o soartă dramatică: a fost acuzat pe nedrept, arestat și aruncat în temnițele comuniste. Viața lui spune povestea unei generații de militari care au trecut de la glorie absolută la persecuție și uitare, potrivit Adevarul. 

Fiul de țăran care ajuns la ofițer de elită

Ion Dumitrache s-a născut în 1889, în comuna Slobozia-Ciorăști, într-o familie modestă de plugari, care a înțeles însă importanța educației.

Tatăl său a insistat ca fiul să urmeze școala, iar ambiția și disciplina l-au purtat pe tânărul Ioan până la Școala Militară de Ofițeri din București.

Acolo s-a remarcat rapid prin rezultate excelente, rigoare și spirit de lider. A devenit sublocotenent în 1911 și a început cariera militară într-o perioadă în care armata română se pregătea pentru conflictele ce aveau să zguduie Europa.

În Primul Război Mondial a participat la cele mai grele campanii, distingându-se în bătălia de la Mărășești, unde a luptat în sectorul de foc de la Răzoare, a fost rănit și decorat pentru eroism.

După război a absolvit Școala Superioară de Război, devenind parte a elitei militare românești. Superiorii îl considerau deja unul dintre cei mai promițători comandanți, apreciat atât pentru inteligența strategică, cât și pentru capacitatea de a-și inspira oamenii în condiții extreme.

Divizia de Cremene și frontul de est

În perioada interbelică, Dumitrache s-a dedicat formării trupelor de vânători de munte, transformându-le într-o forță de elită, antrenată pentru supraviețuire și luptă în cele mai dificile condiții.

Era un excelent alpinist și schior, iar exemplul personal i-a determinat pe soldați să îi urmeze disciplina și spiritul de sacrificiu. Odată cu intrarea României în Al Doilea Război Mondial, generalul Dumitrache a fost trimis pe frontul de est, într-un context extrem de dur pentru armata română, slab echipată și lipsită de armament modern.

În contrast cu aceste neajunsuri, Divizia 2 Munte a reușit să obțină victorii remarcabile, eliberând Bucovina de Nord și participând apoi la campania din Caucaz. Acolo, vânătorii de munte români au cucerit poziții fortificate considerate imposibil de luat și au purtat lupte corp la corp în orașul Nalcik.

Curajul și eficiența lor i-au impresionat pe comandanții germani, iar Dumitrache a primit Crucea de Fier, una dintre cele mai înalte distincții ale Wehrmachtului. Divizia sa a devenit celebră sub numele de „Divizia de Cremene”, simbol al rezistenței și al luptei fără compromis, ajungând până aproape de Groznîi, în cel mai îndepărtat punct atins de armata română pe frontul de est.

Decorat pentru eroism, acuzat de crime de război

După întoarcerea armelor împotriva Germaniei în august 1944, generalul Dumitrache a luptat alături de trupele sovietice pentru eliberarea Transilvaniei.

Cu toate acestea, relația cu noii aliați a fost tensionată. Dumitrache a contestat decizii ale comandanților ruși și a refuzat să-și trimită oamenii să lupte dincolo de granițele României, considerând că misiunea sa era apărarea teritoriului național.

În acest context, sovieticii l-au arestat în februarie 1945 și l-au acuzat de crime de război, susținând că ar fi ordonat execuții la Nalcik. A urmat un proces dur, în care peste o sută de martori au fost audiați, iar acuzațiile s-au dovedit nefondate.

În cele din urmă, generalul a fost declarat nevinovat și repus temporar în funcție. Pentru scurt timp, părea că onoarea sa a fost salvată, iar cariera militară putea continua, însă schimbările politice din România aveau să-i aducă un destin mult mai crud.

De pe front, direct în temnițele comuniste

Instalarea regimului comunist a schimbat radical soarta foștilor ofițeri ai armatei regale. Dumitrache, decorat de germani, fidel regelui și simbol al vechii elite militare, a devenit rapid o țintă pentru noua putere.

În 1949 a fost arestat fără proces și închis în temnițele de la Aiud și Jilava, unde a petrecut aproape doi ani în condiții extrem de dure. Nu au contat nici decorațiile, nici faptul că luptase pentru România în două războaie mondiale.

După eliberare, a fost pus sub supravegherea Securității, trăind retras la Brașov, cu resurse limitate și fără dreptul de a mai avea o viață publică. A murit în 1977, la 87 de ani, departe de recunoașterea oficială a meritelor sale, purtând în tăcere amintirea unei vieți dedicate armatei.