Cine a fost românca care a visat să provoace ploaia. Destinul fascinant al Ștefaniei Mărăcineanu

Ștefania Mărăcineanu rămâne una dintre figurile fascinante și controversate ale științei românești. Cercetătoare în laboratoarele lui Marie Curie și fondatoare a primului laborator de radioactivitate din România, savanta a crezut până la sfârșitul vieții în ideea care i-a marcat destinul: că poate provoca ploaia prin mijloace științifice.

Născută la București, la 18 iunie 1882, Ștefania Mărăcineanu a urmat cursurile Școlii Normale „Elena Doamna”, apoi ale Școlii Centrale de Fete, unde s-a remarcat prin talentul său pentru științe. În 1904 s-a înscris la Universitatea din București, obținând în 1910 licența în științe fizico-chimice. Colegele și colegii își aminteau de ea ca de o persoană energică, neobosită și mereu în căutarea unei descoperiri.

După absolvire, a devenit profesoară de fizică și chimie, fiind apreciată de elevi și de colegi pentru pasiunea și seriozitatea sa.

Cercetări alături de Marie Curie și disputa privind radioactivitatea artificială

În anii 1919–1920, Ștefania Mărăcineanu a ajuns la Paris, unde a lucrat la Institutul Radiului sub conducerea celebrei Marie Curie. Acolo și-a început cercetările asupra radioactivității, publicând lucrări în reviste științifice importante și susținând, în 1924, o teză de doctorat dedicată fenomenelor radioactive.

În studiile sale, cercetătoarea româncă a semnalat apariția radioactivității artificiale în anumite condiții experimentale, iar între 1924 și 1928 și-a publicat rezultatele în Franța și România. Totuși, în 1935, Premiul Nobel pentru descoperirea radioactivității artificiale a fost acordat soților Irène și Frédéric Joliot-Curie.

Deși aceștia au recunoscut ulterior că Ștefania Mărăcineanu anunțase anterior fenomenul, contribuția româncei a rămas mult timp controversată. Unii specialiști susțin că rezultatele ei au fost influențate de contaminarea probelor, nu de o descoperire completă a radioactivității artificiale, însă dezbaterea continuă și astăzi.

Revenită în țară, Mărăcineanu a pus bazele primei secții de radioactivitate din România, organizând practic primul laborator de acest tip din Universitatea București, adesea din fonduri proprii. A creat astfel primul centru românesc unde studenții puteau studia radioactivitatea.

Savanta care a încercat să aducă ploaia

Partea cea mai spectaculoasă și controversată a activității sale a fost însă încercarea de a provoca ploaia artificial, folosind substanțe radioactive expuse la soare pentru a favoriza condensarea norilor.

În anii ’30, Ștefania Mărăcineanu a realizat mai multe experimente, inclusiv pe lacul Snagov, unde martori și jurnaliști au asistat la demonstrații prin care savanta încerca să influențeze formarea norilor. Uneori, ploaia chiar a urmat la scurt timp după experimente, lucru care a stârnit entuziasm în presă și curiozitatea publicului.

Totuși, meteorologii și mulți oameni de știință au respins explicațiile sale, argumentând că simpla ionizare a aerului nu este suficientă pentru producerea precipitațiilor, dacă nu există condițiile atmosferice adecvate. Presa vremii a ironizat adesea încercările ei, iar conducerea Institutului Meteorologic a cerut chiar intervenția mediului academic pentru clarificarea situației.

Ștefania Mărăcineanu nu a renunțat însă niciodată la convingerile sale. A continuat să susțină experimente, să trimită scrisori ziarelor și să încerce să demonstreze că metoda sa funcționează. Mai mult, presa românească a relatat în 1934 că, în urma unor experimente realizate cu sprijin francez în Algeria, ar fi plouat în Sahara, eveniment prezentat ca o confirmare a ideilor sale.