Cine a mutat, de fapt, pietrele de la Stonehenge. Noi dovezi arată un adevăr neștiut până acum

Timp de zeci de ani, cercetătorii au încercat să afle cum au ajuns uriașele pietre de la Stonehenge pe Câmpia Salisbury.

Ipoteza conform căreia ghețarii le-ar fi transportat din Țara Galilor sau Scoția a fost mult timp luată în calcul, fiind considerată o explicație plauzibilă pentru prezența megaliților într-o zonă unde nu există surse naturale de astfel de roci.

Un nou studiu realizat de Universitatea Curtin din Australia aduce însă cele mai solide dovezi de până acum că aceste pietre nu au fost aduse de forțele naturii, ci de oameni, printr-un efort organizat și deliberat al comunităților neolitice.

Teoria ghețarilor, pusă sub semnul întrebării

Pentru a verifica ipoteza transportului glaciar, oamenii de știință au folosit tehnici moderne de „amprentare” minerală, analizând granule microscopice păstrate în sedimentele râurilor din apropierea sitului Stonehenge.

Aceste particule funcționează ca martori ai trecutului geologic, oferind informații despre modul în care rocile s-au deplasat pe teritoriul Marii Britanii de-a lungul a milioane de ani.

Dacă ghețarii ar fi transportat roci din Scoția sau Țara Galilor până în sudul Angliei, aceste materiale s-ar fi erodat treptat, lăsând urme minerale clare în nisipurile râurilor. Însă analiza detaliată nu a identificat astfel de semnale, ceea ce slăbește semnificativ teoria ghețarilor.

Cristale de zircon, capsule ale timpului geologic

Echipa de cercetători a examinat peste 500 de cristale de zircon, unul dintre cele mai rezistente minerale de pe Pământ, cunoscut pentru capacitatea sa de a conserva informații despre vârsta și originea rocilor.

Cu ajutorul echipamentelor de ultimă generație de la John de Laeter Centre, oamenii de știință au căutat semnături minerale care ar fi trebuit să existe dacă ghețarii ar fi traversat zona Stonehenge transportând materiale din nordul insulei.

Faptul că aceste semnături lipsesc complet reprezintă o dovadă puternică împotriva ipotezei transportului natural al megaliților.

Concluzia oamenilor de știință

Rezultatele studiului indică faptul că oamenii neolitici au mutat intenționat pietrele pe distanțe uriașe, folosind metode primitive de transport, fie pe apă, fie pe uscat cu ajutorul buștenilor sau al unor sănii rudimentare.

Deși metoda exactă rămâne necunoscută și probabil nu va fi stabilită niciodată cu certitudine, concluzia cercetătorilor este clară: gheața nu a mutat pietrele, ci efortul uman coordonat.

Studiul, publicat în revista Communications Earth and Environment, schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai cunoscute monumente ale lumii și confirmă nivelul surprinzător de organizare, ingeniozitate și perseverență al comunităților preistorice care au construit Stonehenge.