Cine este omul politic care a salvat România de la destrămare. Carol I a plâns moartea lui

Cine este omul politic care a salvat România de la destrămare. Carol I a plâns moartea lui! Vorbim despre nimeni altul decât Lascăr Catargiu, unul dintre cei mai importanți oameni politici din România secolului al XIX-lea, și care a jucat un rol crucial în istoria țării. Născut la 1 noiembrie 1823, în Iași, într-o veche familie munteană, Catargiu a urcat treptat în ierarhia administrativă a Moldovei, devenind prefect al poliției din Iași.

Cine este omul politic care a salvat România de la destrămare

În 1857, a făcut parte din „divanul ad-hoc” al Moldovei, o comisie aleasă conform Convenției de la Paris din 1856, pentru a vota unirea Moldovei cu Țara Românească. Cu toate că era un conservator puternic, Catargiu a refuzat să devină candidatul conservatorilor la tron în 1859, în Moldova, preferând să vadă cum apare o singură patrie română, mai puternică și mai mare.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Catargiu a devenit unul dintre liderii opoziției. Reformele domnitorului, care au lovit puternic interesele marii boierimi, precum și impunerea unui regim personal autoritar, l-au făcut pe Catargiu să devină membru activ al „monstruoasei coaliții” care l-a detronat pe Cuza.

După abdicarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, Catargiu a devenit unul dintre cei trei membri ai Locotenenței Domnești ce a preluat provizoriu puterea. Din această poziție, Lascăr Catargiu, împreună cu Nicolae Golescu, a reușit să înăbușe tentativa de lovitură de stat de la 3 aprilie 1866 din Moldova, prin care s-a dorit ruperea Principatului de Țara Românească.

După venirea la conducerea țării a Principelui Carol de Hohenzollern, Lascăr Catargiu a devenit unul dintre cei mai apropiați și de încredere colaboratori ai acestuia. În 1871, a reușit să-l convingă pe Carol I să renunțe la ideea de abdicare, salvând astfel România de la destrămare.

În vara anului 1891, a intervenit în scandalul legat de logodna prințului Ferdinand cu Elena Văcărescu, insistând că Prințul Moștenitor nu se poate căsători decât cu o prințesă dintr-o familie domnitoare a Europei.

Moartea lui Lascăr Catargiu, la 11 aprilie 1899, la doar 66 de ani, l-a luat prin surprindere chiar și pe Carol I. Regele, cunoscut ca un bărbat dur, rece, rigid, care nu-și exprima niciodată emoțiile, a fost, de acea dată, copleșit de pierderea vechiului său sfetnic.

Carol I își sprijinise capul pe sicriul lui Lascăr Catargiu și lacrima. Apoi a depus un buchet de flori proaspete pe corpul ilustrului decedat. La plecare, în prezența tuturor, Suveranul a rostit următoarele cuvinte: „Ce nenorocire pentru ţară şi pentru Mine. Iată tocmai ora când aşteptam ca astăzi să primesc pe Lascar Catargiu, spre a încredinţa compunerea Cabinetului“.

Suveranul și-a arătat recunoștința și în anul 1908, când a avut loc dezvelirea monumentului dedicat lui Lascăr Catargiu, care inițial a fost amplasat în centrul rondoului de la Piața Romană.

„În momentul desvăluirei statuei ridicată în mijlocul Capitalei lui Lascar Catargi, gândul Meu recunoscător se uneşte cu acel al Domniilor Voastre spre a cinsti memoria acestui mare bărbat de stat.

Niciodată nu voi uita partea cea mare ce a luat la reorganizarea ţărei când totul era de făcut, judecata lui cea sănătoasă, tăria de caracter şi iubirea de patrie care însufleţeau toate actele sale; nu voi uita mai cu seamă neţărmuritul devotament ce Mi l-a arătat în nişte grele şi neşterse împrejurări.

Din adâncul sufletului închin prinosul Meu de gratitudine acestui mare şi bun cetăţean al cărui nume de-a pururea va însemna credinţa către Ţară şi Tron şi va sluji drept pildă de statornicie generaţiilor viitoare. Castelul Peleş, în 26 Octombrie 1908”, a fost mesajul transmis de regele Carol I.