Creierul unui tânăr a fost transformat în sticlă, în timpul erupției vulcanului Vezuviu
O descoperire remarcabilă a fost făcută în orașul antic Herculaneum, care a fost distrus de erupția Vezuviului în anul 79 d.Hr. Cercetătorii au găsit fragmente de sticlă în craniul unui bărbat. Aceasta este dovada că temperaturile extreme au vitrificat părți ale creierului său, un fenomen care nu a mai fost observat până acum în rămășițele umane.
Se crede că bărbatul a fost îngrijitorul unei clădiri dedicate cultului împăratului Augustus și a fost descoperit pentru prima dată în anii 1960, într-o clădire cunoscută drept Colegiul Augustalilor din Herculaneum. Se presupune că a fost surprins dormind în patul său atunci când un nor incandescent de cenușă a lovit orașul, ucigându-i instantaneu pe locuitori.
La apogeul erupției, orașul a fost acoperit de un strat gros de materiale vulcanice și noroi, lăsând cadavrele și clădirile în condiții excepționale. Cu toate acestea, pentru prima dată, fragmente de sticlă au fost găsite în craniul unui bărbat în cadrul unui studiu recent.
Studiul, publicat joi, 27 februarie, a dezvăluit că aceasta este este singura situație cunoscută în care creierul unei ființe umane a suferit un proces de vitrificare. Acesta a fost cauzat de carbonizarea rapidă a țesutului din cauza temperaturilor extreme de peste 510°C (950°F) înainte de a fi răcit rapid de cenușa vulcanică.
Rămăşiţele creierului au fost transformate în fragmente de sticlă neagră
„Sticla formată în urma acestui proces a permis păstrarea intactă a materialului biologic cerebral și a microstructurilor sale", a explicat antropologul criminalist Pier Paolo Petrone, cercetător la Universitatea din Napoli Federico II, potrivit SkyNews.
Petrone a comparat acest proces cu vitrificarea lemnului, fenomen rar observat anterior doar în câteva cazuri izolate la Herculaneum și Pompei. Totuși, acesta este primul exemplu de vitrificare a țesutului uman.
„Eram în camera unde custodele colegiului fusese găsit în patul său, documentându-i oasele carbonizate. Sub lumina lămpii, am văzut brusc mici rămășițe sticloase care străluceau în cenușa vulcanică ce umplea craniul. Luând un fragment pentru a-l analiza, acesta avea un aspect negru și suprafețe strălucitoare, asemănător cu obsidianul – o rocă vulcanică naturală formată prin răcirea rapidă a lavei. Însă, spre deosebire de obsidian, resturile vitrifiate erau extrem de fragile și sfărâmicioase", a adăugat Pier Paolo Petrone, vorbind despre momentul în care a făcut descoperirea uluitoare.