Cum a murit, de fapt, Traian, cuceritorul Daciei. Cenușa lui a fost împrăștiată într-un loc important pentru români

Marcus Ulpius Nerva Traianus, cunoscut în istorie ca împăratul Traian, a fost unul dintre cei mai mari lideri ai Imperiului Roman, fiind respectat atât pentru abilitățile sale militare, cât și pentru guvernarea sa înțeleaptă.

Totuși, finalul vieții sale a fost marcat de o boală necruțătoare, care l-a împiedicat să-și ducă la capăt ambițiile mărețe, potrivit Wikipedia. 

Ascensiunea lui Traian și gloria din Dacia

Născut pe 18 septembrie 53 d.Hr. în Italica, o colonie romană din Hispania, Traian și-a început cariera militară în zonele periculoase de pe Rin. După o serie de victorii și o ascensiune rapidă, a fost adoptat de împăratul Nerva, devenind succesorul său. La moartea lui Nerva, în anul 98 d.Hr., Traian a preluat tronul, devenind primul împărat roman originar din afara Italiei.

Domnia sa a fost marcată de numeroase reforme și realizări, dar mai ales de cucerirea Daciei, o campanie care i-a adus titlul de Dacicus Maximus.

După două războaie sângeroase împotriva regelui Decebal, între 101-102 și 105-106, Traian a anexat Dacia ca provincie romană, extinzând granițele imperiului și consolidându-și renumele. Columna lui Traian din Roma stă mărturie acestor victorii și rămâne un simbol al geniului său militar.

Ultimele campanii și ambițiile neîmplinite

În anul 113 d.Hr., Traian a pornit în ultima sa mare campanie, îndreptându-și atenția către est, unde Imperiul Parților reprezenta o amenințare.

A cucerit regatul Armeniei, Babilonul și Ctesiphonul, extinzând imperiul până la Golful Persic. Totuși, la apogeul expansiunii, sănătatea sa a început să se deterioreze.

Deși dorea să calce pe urmele lui Alexandru cel Mare, cucerind și mai mult din teritoriile estice, revoltele din Mesopotamia și răscoalele evreilor l-au forțat să își retragă trupele. Era o lovitură grea pentru un împărat care visase să lase un imperiu mai vast ca oricând.

În primăvara anului 117 d.Hr., în timp ce se odihnea în Cilicia, Traian s-a îmbolnăvit grav. În ciuda încercărilor de a se recupera, starea sa s-a agravat, iar pe 9 august 117 d.Hr., marele cuceritor al Daciei a murit în orașul Selinus, în provincia Antalya de astăzi, Turcia.

Pe patul de moarte, Traian l-a numit succesor pe Hadrian, un alt lider capabil, care avea să renunțe la unele dintre cuceririle lui Traian, dar să consolideze imperiul.

Un renume nepieritor

Cenușa lui Traian a fost depusă la baza Columnei din Roma, un monument impresionant care glorifică victoriile sale. Renumele său a rămas nepătat de-a lungul secolelor.

Senatul Roman obișnuia să ureze noilor împărați să fie „mai fericiți decât Augustus și mai buni decât Traian” – o dovadă a respectului de care s-a bucurat.

Traian nu și-a putut împlini visul de a extinde și mai mult granițele imperiului, dar moștenirea sa, inclusiv cucerirea Daciei și transformarea ei într-o provincie prosperă, a rămas una dintre cele mai strălucite perioade din istoria romană. Reputația lui de lider înțelept și de cuceritor abil rămâne intactă chiar și după aproape două milenii.