Cum a vândut Ceauşescu ca la piaţă un sfert de milion de cetăţeni români. Afacerea „Geheimsache Kanal”

În perioada comunistă, România, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a încheiat un acord secret cu Republica Federală Germania (RFG). În baza acestui acord, Ceaușescu a vândut literalmente un sfert de milion de cetățeni români de etnie germană în schimbul unor sume considerabile de bani. Scopul regimului de la București era să obțină fonduri pentru a achita datoriile externe. Ani mai târziu, regizorul român Răzvan Georgescu a realizat un documentar cu cele mai importante personaje implicate în negoțul cu oameni din România.

Afacerea „Geheimsache Kanal” / „Canalul Secret”

Timp de 21 de ani, între 1968 și 1989, aproximativ 250.000 de sași și șvabi din Transilvania și Banat au părăsit România pe baza înțelegerii, cunoscută sub numele de afacerea „Geheimsache Kanal” sau „Canalul Secret”.

Ceaușescu urmărea să obțină bani pentru a-și achita datoriile externe, Germania primea cetățenii germani, dornici să părăsească o țară comunistă închisă, unde alimentele se dădeau pe rație.

Acest negoț de cetățeni care se făcea în cel mai mare secret a avut un efect profund asupra comunităților de etnie germană din România.

Satul timișean Vizejdia număra în anii ’70 peste 5.200 de „suflete germane”. Populația s-a redus din ce în ce, până când, la un moment dat, preotul local, ultimul reprezentant al comunității, a stins lumina bisericii și a părăsit și el localitatea. În urma lor a rămas doar cimitirul german.

Documentarul

Regizorul Răzvan Georgescu a realizat documentarul „Germani contra devizelor... O afacere în Războiul Rece“, un film despre afacerea secretă dintre România şi Republica Federală Germania (RFG).

Filmul, de 45 de minute a fost prezentat în premieră la începutul anului 2013 de televiziunea germană de stat, ARD.

Ulterior, împreună cu producătorii Anja Kuhne şi Alexandru Solomon, Georgescu realizează o nouă versiune de circa 75 de minute, numită „Paşaport pentru Germania“. Acest nou documentar a fost difuzat pe HBO, TVR şi TVR Internaţional și a rulat în cinematografele din România.

Documentarul prezintă în detaliu afacerea de vânzare a cetățenilor români, iar cele mai importante personaje ale tranzacției, negociatorii au vorbit deschis despre rolul lor.

Negociatorii: Germania avea unul, România mulți securiști

Negocierile între cele două state au fost purtate prin intermediari. Din partea germană, venea întotdeauna unul singur: avocatul Heinz Günther Hüsch, care a jucat un rol crucial, fiind responsabil pentru plata fiecărui emigrant.

„Ceauşescu ţinea la banii din partea nemţilor, pentru că voia să plătească datoria externă. Era bucuros să vină cât mai mulţi bani. A fost un om fără scrupule, dacă ne gândim că oamenii mureau de foame la raţionalizare pentru scopul lui“, spunea Hans Dietrich Genscher.

 Sumele variau între 2.000 și 10.000 de mărci germane, în funcție de statutul și pregătirea profesională a fiecărei persoane.

Pe lângă costurile de emigrare, Germania achita și cheltuielile de transport și vamă.

Avocatul german Heinz Günther Hüsch a dezvăluit în documentarul lui Răzvan Georgescu, că de-a lungul celor 21 de ani, cât a fost negociatorul-şef al „afacerii“, a călătorit în România cu o servietă în care încăpeau cam şase milioane de mărci. Avea mereu şi pistolul în bagaje.

Persoana de legătură din România era mereu un reprezentant al Securităţii.

„A fost o mare acţiune umanitară. Era vorba despre eliberarea cetăţenilor de origine germană din România, a persoanelor care doreau să părăsească acea ţară, să fie libere. Ei nu aveau dreptul să plece din cauza comunismului.

Astfel că a fost cumpărată libertatea lor de către statul german“, justifica Heinz Günther Hüsch în documentar.

„De obicei, ajungeam în România ca turist sau ca avocat. Aveam şi protecţie diplomatică. Nu ştiam niciodată cine se află de partea cealaltă. Persoana de contact era Securitatea“, mai spunea Hüsch. 

Ce a povestit unul din negociatorii români

Persoanele de contact din partea română erau mereu reprezentanți ai Securității, iar negociatorii români erau înlocuiți constant pentru a evita suspiciunile.

Stelian Octavian a fost unul dintre negociatorii români între 1981 și 1986. El a descris colaborarea cu Hüsch drept o relație „civilizată”.

„Guvernele s-au spălat pe mâini şi ne-au trimis pe noi, negociatorii, în prim-plan. Ştiam că noi negociem, nu Guvernul.

Adevărul era altul. În spatele nostru stăteau guvernele român şi german.

Colaborarea cu Heinz Günther Hüsch a fost ca între două persoane civilizate, care nu erau atât de puternic îndoctrinate încât să nu-şi permită să discute omeneşte.

Dar fiecare îşi urmărea interesul“, îşi aminteşte Stelian Octavian în interviul acordat pentru documentarul lui Georgescu.