Cum au reușit romanii să construiască un pod peste Dunăre, în Mehedinți, acum aproape 2.000 de ani. Detaliile secrete

În Banat, Oltenia și Transilvania se păstrează și astăzi urmele unei epoci care a schimbat definitiv istoria acestor teritorii: perioada în care Imperiul Roman a ajuns la nord de Dunăre.

Printre cele mai impresionante realizări ale acelor vremuri se numără Podul lui Traian de la Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, o construcție care continuă să uimească prin complexitatea și dimensiunea sa.

Ridicat în urmă cu aproape două milenii, podul a fost unul dintre cele mai ambițioase proiecte inginerești ale Antichității și un simbol al puterii romane în regiune, scrie Historia. 

Cum a fost ales locul construcției

Podul peste Dunăre a fost proiectat de celebrul arhitect Apolodor din Damasc și construit între anii 103 și 105. Alegerea locului nu a fost întâmplătoare. Potrivit istoricului Dumitru Tudor, zona din dreptul actualului oraș Drobeta Turnu Severin oferea avantaje tehnice importante, în special datorită apropierii de Insula Șimian.

Contrar unor ipoteze, decizia nu a fost dictată în primul rând de considerente militare sau economice, ci de condițiile favorabile pentru realizarea unei construcții de asemenea amploare.

Una dintre cele mai spectaculoase etape ale construcției a fost devierea cursului Dunării. Pentru a putea ridica pilonii pe uscat, romanii au folosit o tehnică ingenioasă: au redirecționat o mare parte din debitul fluviului pe un braț secundar.

Acest braț, aflat pe malul sudic, a fost lărgit și folosit pentru a prelua apa, în timp ce albia principală a fost parțial secată. În paralel, au fost realizate canale de deviere și s-au folosit formațiuni naturale, precum bancurile de nisip din zonă, pentru a controla fluxul apei.

Aceeași metodă fusese aplicată și la Porțile de Fier, unde romanii săpaseră un canal de navigație pentru a face trecerea mai sigură pentru corăbii.

Cum au fost construiți pilonii uriași

Podul avea peste un kilometru lungime și era susținut de 20 de piloni masivi, fiecare cu dimensiuni impresionante: aproximativ 18–19 metri lățime și peste 30 de metri lungime. Construcția lor a presupus o organizare extrem de precisă și utilizarea unor tehnici avansate pentru acea perioadă.

Pentru ridicarea pilonilor, romanii au creat incinte din lemn, asemănătoare unor „țarcuri”, în care au turnat ciment roman (pozzolana) pentru a izola apa. După întărirea materialului, apa era evacuată cu ajutorul unor mecanisme speciale, iar fundația era construită pe teren uscat.

La bază, au fost așezate blocuri masive de calcar, perfect aliniate, peste care s-a ridicat structura din piatră și cărămidă. Blocurile erau fixate cu bare de lemn de stejar și elemente metalice, o dovadă a preciziei inginerești romane.

Ingineria care a făcut posibil proiectul

Descoperirile din 1909, când doi dintre piloni au fost demolați, au oferit detalii importante despre tehnica de construcție. S-au identificat straturi de cărămidă, miezuri solide din piatră și fundații realizate din blocuri de calcar așezate în condiții de perfectă orizontalitate.

În jurul acestora au fost găsite urme de cofraje și structuri din lemn, etanșate cu ciment adus din Italia. De asemenea, unele dintre elementele originale, inclusiv piese de construcție, sunt păstrate astăzi la Muzeul „Porțile de Fier”.

Munca uriașă din spatele construcției

Realizarea podului a implicat un efort logistic impresionant. Potrivit inscripțiilor descoperite pe cărămizi, la producerea materialelor au participat o legiune și trei corpuri auxiliare, adică aproximativ 8.000–9.000 de soldați.

Piatra necesară a fost extrasă din apropierea Dunării și transportată cu corăbiile până la șantier. Blocurile, unele cântărind până la o tonă, erau ridicate cu ajutorul macaralelor și fixate cu mare precizie.

Un detaliu interesant este legat de materialele folosite. Bârnele de stejar utilizate în construcție nu au fost aduse din sud, ci din nordul Dunării, din pădurile dacice. Acest lucru sugerează că romanii controlau deja anumite regiuni din zonă în momentul construirii podului.

Ce a mai rămas astăzi din pod

Deși podul a fost distrus parțial în secolul al III-lea, unele elemente au rezistat de-a lungul timpului. În trecut existau mai mulți piloni vizibili, însă o parte au fost eliminați pentru a nu încurca navigația.

Astăzi, doar câteva vestigii mai pot fi observate, inclusiv primul și ultimul pilon, pe malurile Dunării. Ruinele Podului lui Traian au fost declarate monument istoric și rămân una dintre cele mai impresionante dovezi ale ingeniozității romane.