Lucruri mai puțin știute despre împăratul Traian, cuceritorul Daciei. Avea o pasiune pentru vin. Ce a ordonat să nu se facă niciodată în stare de ebrietate

Traian este adesea amintit ca împăratul care a dus Roma la cea mai mare întindere teritorială și cel care a cucerit Dacia, dar viața și cariera sa ascund detalii mai puțin cunoscute care îl conturează un adevărat lider, strateg și om. Iată câteva dintre aspectele fascinante, dar mai puțin discutate, ale vieții lui Marcus Ulpius Nerva Traianus, de la originile sale și începuturile carierei militare, până la deciziile care i-au câștigat respectul soldaților și loialitatea cetățenilor.

Împăratul Traian, cuceritorul Daciei.

Marcus Ulpius Nerva Traianus s-a născut pe 18 septembrie 53, într-o familie cu rădăcini iberice, dar integrată în elita romană. Tatăl său, senator și general, provenea din renumita familie Ulpia, stabilită în provincia Baetica după al Doilea Război Punic.

De tânăr, Traian și-a început cariera militară pe frontierele Imperiului, luptând împotriva triburilor germanice. Experiența acumulată l-a transformat într-un comandant respectat, iar la moartea lui Domitian, în anul 96, era deja privit drept unul dintre cei mai capabili lideri militari. În 97, împăratul Nerva, lipsit de sprijin militar, îl adoptă ca fiu și succesor, scriu cei de la Historia.

Pe 27 ianuarie 98, Nerva moare, iar Traian devine împărat. Este primul conducător roman născut în afara Italiei – un fapt care nu a diminuat entuziasmul cu care Roma l-a primit. Spre deosebire de domnia sângeroasă a lui Domitian, începutul guvernării lui Traian a fost marcat de clemență: prizonierii politici au fost eliberați, bunurile confiscate pe nedrept restituite și Imperiul a cunoscut stabilitate și speranță.

Războaiele dacice – o obsesie imperială

Domitian încercase fără succes să supună Dacia și fusese nevoit să plătească tribut regelui Decebal. Pentru Traian, această umilință trebuia ștearsă. În 101 pornește prima campanie împotriva dacilor, mobilizând o treime din armata Imperiului – un efort uriaș chiar și pentru Roma.

După lupte grele și asediul Sarmizegetusei, Decebal cere pace, însă în 105 ostilitățile reîncep. În 106, după înfrângerea decisivă, Decebal se sinucide, iar Dacia devine provincie romană. Pe locul fostei capitale dacice, Traian ridică Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa, colonizând teritoriul cu cetățeni romani pentru a accelera procesul de romanizare. Victoria este imortalizată prin Columna lui Traian, celebrul monument ce povestește războaiele daco-romane.

Expansiunea spre Orient și sfârșitul domniei

Succesul din Dacia nu a fost singura cucerire a lui Traian. În 106, după moartea regelui nabateean, regatul său este transformat în provincia Arabia Petrea. În 113, Traian intră în conflict cu parții, anexează Armenia și înaintează adânc în teritoriile parților, cucerind Babilonul, Seleucia și chiar Ctesiphon, capitala lor, în 116.

Roma ajunsese atunci la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa, însă gloria a fost scurtă: răscoalele din provinciile răsăritene și sănătatea șubredă a împăratului au schimbat cursul lucrurilor. În Cilicia, planificând o nouă campanie, Traian se îmbolnăvește și moare pe 9 august 117, desemnându-l succesor pe Hadrian. Cenușa sa a fost depusă la baza Columnei lui Traian, un omagiu unic pentru „Optimus Princeps” – „cel mai bun dintre împărați”.

Lucruri mai puțin cunoscute despre Traian

1. Un împărat curajos – Traian se remarca prin curaj și dreptate, împărțind greutățile vieții militare cu soldații săi. Decebal se temea de el mai mult decât de orice alt adversar.
2. Modest la urcarea pe tron – Traian a inspectat mai întâi frontierele și abia în 99 s-a întors la Roma, refuzând gesturile grandioase și monumentele impunătoare.
3. Ținta unui complot pus la cale de Decebal – După pacea din 102, regele dac a încercat să-l asasineze, însă planul a fost dejucat la timp.
4. Capul lui Decebal – trofeu de război – După sinuciderea regelui, romanii i-au adus capul la Roma, simbol al victoriei lui Traian.
5. Mantia transformată în bandaje – În timpul campaniei din Dacia, Traian și-a tăiat propria mantie și a împărțit fâșiile soldaților răniți.
6. Împăratul-soldat – Chiar după ce Senatul l-a numit Optimus, Traian continua să mărșăluiască cot la cot cu soldații săi, câștigându-le loialitatea.
7. Slăbiciunea pentru vin – Deși avea o pasiune pentru vin, ordonase ca niciodată să nu fie luate decizii în stare de ebrietate.
8. Înclinații amoroase atipice – Sursele antice menționează relații cu bărbați tineri, însă Traian nu abuza de această practică și nu prejudicia pe nimeni.