Cum trăiau prostituatele din România în anii '80. Cele mai multe aveau studii superioare

Iată cum trăiau prostituatele din România în anii '80. Mulți s-ar aștepta să fi dus vieți grele, însă adevărul este că o duceau destul de bine și marea majoritate avea studii superioare. Rapoartele din arhive ne dezvăluie detalii incredibile despre viața femeilor crae practicau cea mai veche meserie din lume.

Cum trăiau prostituatele din România în anii '80

Potrivit rapoartelor din anii ’80, Nicolae Ceaușescu era nemulțumit de prostituție prin prisma faptului că afecta forța de munca, nu că ar fi fost o problemă pentru soarta femeilor: „oamenii care evită munca şi încearcă să îşi facă un rost prin activităţi necinstite, inclusiv prin prostituţie”, conform unui raport păstrat în arhivele postului de Radio Europa Liberă (RFE), precizează gazetadecluj.ro.

La data de 13 septembrie 1982 a apărut un articol în Scînteia Tineretului unde se preezintă detali despre viața prostituatelor de atunci. Mai exact, reporterul a participat la investigarea a 10 prostituate la o secție de poliție din București. 

„Toate erau fete tinere atractive, bine îmbrăcate, cu rochii vaporoase şi parfumate, şi purtau bjuterii de aur. Nu erau speriate de anchetă, ci erau mai degrabă cinice. Una dintre ele a fost surprinsă de miliţieni în camera unui oaspete străin, la Hotel Intercontinental şi avea valută şi ţigări străine în poşeta ei. Venise în Bucureşti de patru ani, din provincie, şi avea un copil de un an şi jumătate. Povestea tristă a acestei mame şi a copilului său l-a mişcat chiar şi pe cel mai dur miliţian, care a eliberat-o din arest, afirma reporterul. A doua zi, însă, a fost prinsă din nou, de această dată la Hotelul Negoiu, iar în urma anchetei a ieşit la iveală faptul că povestea iniţială nu era în totalitate adevărată, pentru că pruncul locuia, de fapt, cu bunicii”, scrie în documentul păstrat în arhivele RFE, semnat de Paul Gafton.

În articol se mai arată că majoritatea fetelor își începeau activitatea după ce terminau liceul și de obicei ajungeau în București din provincie. 

„Când vine seara, însă, lucrurile devin complicate, mai ales dacă fata nu are unde dormi. Este agăţată de câte un bărbat, care o suportă pentru câteva zile, dar se plictiseşte de ea şi o pasează unui prieten. În acest fel ea trece de la un bărbat la altul, având doar relaţii superficiale cu fiecare. În final, ea cade în mâinile unui peşte, care procură fete tinere pentru preţuri între 100 şi 400 de lei (între 22 şi 90 de dolari, la cursul oficial). Sunt, potrivit ziarului, două tipuri de proxeneţi: „curaţi” – cei care îşi pun locuinţele la dispoziţia prostituatelor şi „stricaţi” – cei care trimit fetele pe străzi. Miliţia organiza frecvent raiduri în Bucureşti pentru depistarea prostituatelor, dar aparent fără prea mult succes”, se arăta în documentul RFE din noiembrie 1982.

Conform unui raport din arhivele RFE și ulterior publicat în revista „Studii și Cercetări Juridice”, se dezvăluia că, în anii '80, din totalul de 200 de femei condamnate la pedepse de maximum cinci ani de închisoare pentru parazitism social, 180 dintre acestea erau prostituate. Aceste femei, în general, dispuneau de un nivel educațional satisfăcător, dintre care șase erau absolvente de universități. La momentul reținerii, 40 la sută erau angajate, iar un sfert dintre acestea ocupau poziții în domeniul muncii.

Aceste femei se întâlneau „în preajma barurilor, restaurantelor de lux şi a căminelor pentru studenţi străini, încercând să aibă relaţii cu bărbaţi, pentru venituri obţinute uşor, care să le asigure un mod de viaţă parazitar”. Mai bine de jumătate din total lor erau mame și dețineau locuințe proprii se mai arată în documente.