Cum verifici dacă pensia alimentară ajunge cu adevărat la copil? Explicațiile avocaților

Pensia alimentară rămâne un subiect sensibil și adesea motiv de conflict între foștii parteneri. Mulți părinți se întreabă dacă banii ajung cu adevărat la copil sau sunt folosiți și de celălalt părinte. Avocata Gabriela Ursărescu a explicat cum stau lucrurile în realitate și cine suportă, de fapt, cheltuielile copilului.

Discuțiile despre pensia alimentară nasc adesea neînțelegeri între foștii parteneri. Mulți părinți se întreabă dacă sumele plătite sunt folosite doar pentru copil sau dacă ajung și în buzunarul celuilalt părinte. Avocata Gabriela Ursărescu a răspuns recent unor astfel de întrebări, explicând clar cum funcționează situația în realitate.

„Ce să fure? Că și așa nu le dați nimic!”

Un internaut a întrebat-o pe avocată cum poate dovedi că pensia alimentară se cheltuie exclusiv pentru copil și nu este folosită și de fostul partener: „Cum poți să dovedești că acea pensie alimentară se duce doar pe copil? De unde știm că fosta nu-și trage și ea o parte? De asta mi se pare o prostie. Niște foste frustrate care nu știu cum să mai fure”.

Răspunsul Gabrielei Ursărescu a fost tranșant: „Îmi vine să-ți zic: Patru, stai jos Fix asta. Fără nicio altă explicație. Cât costă un Paracetamol? Știți? Cât costă o tabără? Aveți idee? Foste frustrate care nu știu cum să mai fure. Ce să fure? Că și așa nu le dați nimic! De unde să fure? Să știți de la mine: cu pensia asta minimă pe economie, la salariul minim pe economie, credeți că un copil poate să crească doar cu cartofi și lapte, cu cereale? Asta spuneți voi, între voi”.

Avocata a explicat că cel la care locuiește copilul suportă aproape toate costurile legate de creșterea lui.

„Părintele rezident, adică cel unde este stabilit domiciliul copilului, acoperă undeva între 90 și 95% din cheltuielile de creștere ale unui copil. Asta, în situația fericită în care se plătește pensia și cineva se ocupă. Dacă îi cumpărați copilului o înghețată o dată la două săptămâni și îl duceți la un film, asta nu înseamnă că v-ați ocupat de creșterea și educația acelui copil. Așa, ca să știți.

Frustrările nu mi se par din partea fostelor, care vor pensie pentru copilul pe care îl aveți împreună. Frustrările, de fapt, vin din cealaltă parte.

În momentul în care spui că «fosta fură din banii ăia și face și ea ceva cu ei, nu doar pentru copil», problemele sunt de altă natură. Nu sunt legale — sunt de ordin terapeutic. Puțină terapie n-ar strica. Dar această mentalitate pur și simplu trebuie să înceteze”.

„Educația și sănătatea copilului nu sunt gratuite”

Gabriela Ursărescu a adăugat că părintele care crește copilul singur știe cel mai bine cât costă întreținerea acestuia.

„Numai eu știu câte discuții am avut cu tați care nu primesc pensie de la mame. De ani de zile au plecat și nu s-au mai întors. Și ei se ocupă singuri de doi-trei copii. Ei știu ce înseamnă cheltuielile.

Știți că o pereche de pantaloni la un copil nu-i vine trei ani de zile, nu? Copiii sunt în continuă creștere și au nevoie permanent de lucruri noi. Au nevoie de educație — și o să spuneți că educația este gratuită. Așa este.

Dar mersul la școală nu este gratuit: uniforma pentru școală nu este gratuită, încălțămintea nu este gratuită, pachețelul cu mâncare nu este gratuit, rechizitele nu sunt gratuite și tot așa mai departe. Orice altă activitate școlară — excursii, vizite la muzeu, chiar și excursii de o zi — nici ele nu sunt gratuite. Sănătatea? La fel. Nici sănătatea nu este gratuită în totalitate. Nu îți dă nimeni medicamente compensate 100% pentru copii.

Sunt anumite medicamente care nici nu se găsesc. Ca să nu mai vorbim de copiii care au afecțiuni și urmează terapii sau tratamente speciale — sumele acelea de bani sunt suportate tot de părintele rezident, cel care are custodia”

Avocata a subliniat că, în mod normal, ambii părinți ar trebui să contribuie echitabil la creșterea copilului.

„Dacă am trăi într-o lume ideală, niște părinți cu custodie comună s-ar înțelege. Iar părintele care nu locuiește cu copilul, dar are drept de vizită, ar contribui și el suficient la creșterea și educația copilului său. Și atunci nu ar mai exista astfel de probleme”.