Domnitorul fanariot care a transformat Calea Victoriei în primul loc de promenadă din România. Cine erau „Vrăjitoarele din Macbeth”

Puțină lume mai știe astăzi că zona de la capătul nordic al Podului Mogoșoaiei (astăzi Calea Victoriei) a devenit pentru prima dată loc de plimbare pentru bucureșteni și vizitatori datorită lui Vodă Mavrogheni.

Domnitorul fanariot a amenajat aici un „complex de agrement”, care cuprindea, potrivit propriilor sale cuvinte, „o înfrumuseţată zidire [...] un chioşc cu odăi şi cu toată podoaba sus”, dar și un „havuz [...] unde puteau ajunge toţi locuitorii politiei de mergeau pe jos, fiind aproape şi-şi făceau priveala lor”.

Chioșcul voievodului – lux și rafinament oriental

Din inventarul materialelor obținute după demolarea provocată de cutremurul din 1838 rezultă că chioșcul, împrejmuit cu un zid de cărămidă, se accesa pe o scară realizată din blocuri mari de piatră.

Construcția avea schelet de lemn, plafon din grinzi groase de stejar și era acoperită cu șindrilă și un „bold de fier”, probabil o cupolă mică placată cu metal, pe model otoman.

La parter se afla cișmeaua alimentată printr-o conductă de la „vistieria apelor”, menită să ofere apă limpede de izvor pentru întreaga rețea de cișmele din București.

Inițial accesibilă doar invitaților lui Mavrogheni, aceasta se scurgea într-un bazin, iar alături fusese amenajat probabil un havuz mare cu șatârvan, o fântână arteziană inspirată din reședințele sultanului. Bucureștenii de rând se mulțumeau cu o cișmea mai modestă.

Etajul chioșcului găzduia apartamentul lui Mavrogheni, unde își primea cei mai simandicoși musafiri, într-un decor demn de padișahii otomani. Străinii au numit locul „Lustschloss” (ofițerul austriac F.B. Purcel) sau „maison de plaisance” (aventurierul grec Anastasios).

Grădina – primul obiectiv turistic al Bucureștiului

La sud de chioșc, Mavrogheni a amenajat o grădină pătrată, împărțită în 16 parcele triunghiulare, plantate cu lalele, garoafe și trandafiri, cu un spațiu circular liber în centru. Zece grădinari dibaci se ocupau de întreținere, scutiți de taxe de Mavrogheni și de succesorii săi Mihail Suțu și Alexandru Moruzi.

Complexul a devenit rapid principala promenadă a societății elegante, dar și obiectiv turistic pentru vizitatorii străini.

Britanicul William Hunter îl aprecia pentru poziție și priveliște, dar nota că frumusețea localnicelor lăsa de dorit: „toate femeile slute din Țara Românească”, cu chipuri pocite și maniere neșlefuite, semănând „mai mult cu vrăjitoarele din Macbeth decât cu făpturile încântătoare”.

Christine Reinhard a fost mai moderată: „tinerețea și frumusețea se ofileau repede” la valahi, iar „femeile bătrâne erau cu totul respingătoare”, în ciuda eleganței vestimentare. Ieşite la ceas de seară, femeile purtau fuste de mătase sau muselină, trenă de blană și bariș încrucișat, fără să se sinchisească că își murdăreau hainele pe pământul gol, deoarece băncile erau necunoscute în București.

De la cișmea la promenada de lux

Astfel, Vodă Mavrogheni a transformat zona de la capătul Podului Mogoșoaiei în primul loc de promenadă din România, unde societatea elegantă a orașului și vizitatorii străini se puteau bucura de lux, fântâni arteziene și grădini îngrijite, dar și… de controverse legate de frumusețea localnicelor.

Acest articol a fost publicat în numărul 233 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 iunie - 14 iulie 2021, și în format digital pe paydemic.com.