În vara anului 1916, Bucureștiul a fost zguduit de o tragedie cumplită. Au murit 157 de oameni

Pe bulevardul Theodor Pallady nr. 50 se află ruinele fostei Fabrici de pulberi a armatei sau Pulberăria de la Dudeşti, cum i se mai spunea. Aceasta a furnizat o parte din infrastructura necesară sfârşitului secolului al XIX-lea. În vara anului 1916, Bucureștiul a fost paralizat de o mare tragedie. La Pulberăria de la Dudeşti a avut loc o explozie devastatoare care a ucis 157 de oameni.

27 iulie, ziua în care Bucureștiul a cunoscut o mare tragedie

Pulberăria de la Dudeşti a fost înfiinţată de generalul de artilerie al Armatei Române, Eremia Teofil Grigorescu, în anul 1895 ca unitate de producție pentru substanțe chimice speciale.

Tot aici a apărut Întreprindere Chimică Dudești, care a devenit între timp SC Chimopar SA, una dintre cele mai vechi firme din industria chimică românească.

La 27 iulie 1916, o puternică explozie a răsunat în București. SE întâmpla cu trei săptămâni înainte de intrarea României în Primul Război Mondial, notează Historia.

În această tragedie, produsă la Pulberăria Armatei Dudești, și-au pierdut viața 157 de persoane, relatează Institutul de Studii Sud-Est Europene, pe pagina de Facebook a instituției.

Ce nota ziarul Adevărul despre tragedie

Cele mai multe victime erau din cartierul Dudești, unde locuia marea majoritate a lucrătorilor fabricii. Răniți și morți au fost nu numai în rândul muncitorilor, dar și soldați, ofițeri și-au pierdut viața sau au fost grav răniți.  

„Ieri dimineață, la orele 11.25, s-a întâmplat la marginea Capitalei una din cele mai îngrozitoare nenorociri; depozitul de eter și de acid sulfuric al Pulberiei de la Dudești a sărit în aer, din cauza unei exploziuni. Știrea, comunicată în Capitală, a produs o impresie zguduitoare”, se scria în ziarul <<Adevărul>> pe 28 iulie 1916.

„În special locuitorii din cartierul Dudești, din care se recrutează mulți din lucrătorii de la pulberie, precum și cei din cartierele prin care au trecut trăsăturile, căruțele și automobilele în care erau cărați sărmanii răniți, ofițeri, soldați și muncitori, au avut tristul prilej să asiste la un spectacol care le-a sângerat inima.

Toate spitalele au fost tixite cu răniți. Cei mai mulți au fost duși la Colțea, umplând toate paturile, foarte mulți fiind așezați jos, pe saltele, atât de mare e numărul răniților.” (Adevărul, 28 iulie 1916; Universul, 29 iulie 1916)

În ziua înmormântării a fost întinsă o mare de sicrie albe. Ziua de 27 iulie 1916 este notată în istorie ca ziua uneia dintre cele mai mari tragedii care au lovit vreodată Bucureștiul.