Cumplita poveste a celei mai mari tragedii navale de pe Dunăre. „Mogoșoaia” s-a scufundat în trei minute
Cea mai mare dramă din istoria navigaţiei române este, fără îndoială, scufundarea vasului de pasageri Mogoşoaia. Trei minute a durat până s-a scufindat și în 20 de secunde a ajuns pe fundul apei, la peste 20 de metri adâncime. Vasul Mogoșoaia s-a lovit cu împingătorul bulgăresc „Petar Karamincev“, apoi s-a scufundat. Se amenajase o hală în care se aduceau morții, al cărui număr nici azi nu se cunoaște cu exactitate. Drama este cu atât ai mare cu cât vinovatul nu a ispășit nicio zi de închisoare.
Nava era supraîncărcată. Oamenii mergeau cu alimente acasă
Era 10 septembrie 1989, într-o duminică cețoasă, când nava „Mogoșoaia” s-a lovit de împingătorul bulgăresc „Petar Karamincev”.
Plecase de la Palatul Navigației spre satul Grindu, situat în aval de Galați, pe malul tulcean. Capacitatea navei era de 160 de persoane, dar era supraîncărcată cu 213 pasageri și zece membri ai echipajului.
Pasagerii erau săteni din Grindu sau rude ale acestora și mergeau acasă încărcați cu alimente, pentru că abia se dăduseră raţiile la ulei, zahăr şi carne.
Pe Dunăre era ceață, un fenomen obișnuit pentru acea perioadă a anului. În cursa spre Grindu, nava a făcut o escală la Dana 46 din Portul Bazinul Nou. În momentul în care „Mogoșoaia“ a ieșit din port, la Mila 79, în locul numit Cotul Pisicii, pentru a vira pe șenalul navigabil, s-a produs nenorocirea.
Era ora 8:20 când „Mogoșoaia” s-a ciocnit cu convoiul bulgăresc format din șase barje și împingătorul „Petar Karamincev“.
„Se amenajase o hală unde se primeau morţii”
Barjele se îndreptau spre Portul Ruse din Bulgaria și transportau 9.800 de tone de minereu de fier.
„Eram viceprimar la acea vreme şi am făcut parte din comisia de recunoaştere a morţilor, era un fel de celulă de criză“, își aduce aminte Ion Cristea notează Historia.
Era tânăr şi a rămas marcat pentru toată viaţa de acele zile şi nopţi.
„Nu exista familie în sat care să nu fi pierdut pe cineva drag. Durere mare a fost atunci la noi“, spune omul, care are şi acum întipărită pe retină imaginea cu cadavrele celor dragi întinse pe doc.
Nu se știe numărul exact de morți, doar estimări între 169 și 223.
„Ţin minte că primele cadavre au ieşit la suprafaţă la puţin timp de la scufundarea navei, iar ulterior, când au scos la suprafaţă Mogoşoaia, au apărut altele şi altele… Se amenajase o hală unde se primeau morţii. Ce era aici la noi… miliţie, medici, preoţi“, spune el.
Bărbatul povesteşte că morţii erau pescuiţi de ambarcaţiuni sau scoşi de scafandri de pe fundul mării erau întinşi pe o platformă.
„Erau spălaţi cu furtunul şi apoi erau preluaţi de medicii legişti.”
Un băiat s-a salvat miraculos cu ajutorul unui bidon
Preoţii din sat nu au putut face față numărului mare de înmormântări şi au fost chemaţi și alții din comunele învecinate.
Au fost și pasageri care nu au mai fost găsiți niciodată, iar rudele nu au a vut pe cine să înmormânteze.
Supraviețuirea unui băiat a fost considerat un adevărat miracol. S-a salvat de la înec cu ajutorul unui bidon pe care l-a ținut strâns în brațe.
Nicolae Ceaușescu era în acel moment la Neptun, dar a plecat cu un elicopter să survoleze zona accidentului, fără să aterizeze însă.
Vinovat a fost găsit comandantul navei bulgărești, Gheorghi Petrov Anghelovski. A fost arestat și, după două luni de detenție, a fost extrădat în Bulgaria, unde a scăpat de pedeapsă.
După revoluția din 1989, a fost condamnat în absență de autoritățile române la zece ani de închisoare. Nu a ispășit nicio zi de detenție.
