Italianul care a schimbat la față România. Ce legătură specială avea cu I.L Caragiale

În galeria personalităților care au contribuit la modernizarea României, numele lui Gaetano Burelli (sau Burelly) strălucește discret, dar semnificativ. Acest arhitect italian, cu rădăcini florentine și o viață presărată de enigme, și-a legat destinul de București și de monumentele istorice ale țării noastre.

Originea misterioasă și tinerețea tumultuoasă

Conform relatărilor Alexandrinei Caragiale, fiica sa, Gaetano Burelli provenea dintr-o familie florentină cu numele De Castro.

Familia sa, afectată de frământările politice din peninsula italiană neunită, s-a refugiat la Constantinopol, iar o parte a rudelor sale au ajuns în Rusia, unde s-au aliat cu familii influente.

Gaetano a petrecut aproape 25 de ani în Franța, unde a urmat Școala de Belle-Arte și a obținut o diplomă de arhitect, laureat cu distincția de argint. În această perioadă, a fost secretarul celebrului poet și politician Alphonse de Lamartine, posibil chiar în timpul revoluției franceze din 1848.

După această experiență marcantă, a fost adus în Țara Românească de generalul Florescu și domnitorul Gheorghe Bibescu, pentru a contribui la reconstrucția Bucureștiului afectat de marele incendiu din 1847, scrie ZF.

Contribuții la dezvoltarea Bucureștiului

Odată stabilit la București, Burelli s-a remarcat prin profesionalism și viziune. Între 1853 și 1858, a ocupat funcția de arhitecton, iar printre proiectele sale se numără restaurarea Colegiului Sf. Sava și planul ambițios, dar nerealizat, de amenajare a râului Dâmbovița.

De asemenea, a lucrat la Pasajul Englez și la trasarea primului bulevard din București, între Ulița Colței și Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei).

Un alt proiect important a fost restaurarea bisericii Sf. Atanasie (Bucur), căreia i-a conferit un aer pitoresc, inspirat de tradițiile rurale românești. Tot el a contribuit la amenajarea Muzeului Național în aripa vestică a Palatului Universității, inaugurat integral în 1864.

Gaetano Burelli a fost implicat în numeroase lucrări de restaurare, cum ar fi cele de la Mănăstirea Mihai Vodă și Curtea de Argeș. Proiectul său pentru Mănăstirea Curtea de Argeș a fost apreciat la Expoziția Universală de la Paris din 1867.

În paralel, a fost unul dintre primii profesori ai Școlii de Belle-Arte din București, la catedra de arhitectură, formând noi generații de arhitecți.

Viața personală și moștenirea lăsată

Gaetano s-a căsătorit cu o domnișoară din familia Bucșan (sau Fălcoianu, conform unor surse), cu care a avut trei fiice: Ecaterina, Alexandrina (viitoarea soție a lui Ion Luca Caragiale) și Eugenia.

Conform documentelor, familia sa a locuit în diverse zone ale Bucureștiului, inclusiv în mahalaua Batiște și pe strada Pitar Moș, unde a construit o casă impresionantă.

După o carieră prodigioasă, Burelli și-a petrecut ultimele zile la conacul său din Pătârlagele, județul Buzău, unde a murit în 1896.