Masacrul de la Fântâna Albă. Peste 2000 de români, uciși de ruși. Se spune că două zile s-au auzit gemete din gropile comune

1 Aprilie 1941, o zi neagră în istoria românilor. Atunci a avut loc Masacrul de la Fântâna Albă când trupele sovietice, în mare parte compuse din grăniceri de etnie ucraineană, au ucis peste 2000 de români care au încercat să treacă granița din URSS în România.  Martorii locali au povestit la vremea respectică că supraviețuitorii au fost torturați, executați sau îngropați de vii în morminte. Deși nu se știe numărul exact al celor care au murit atunci, documentele vorbesc despre 2.000-4.000 de români.  

Masacrul asupra românilor din Bucovina

În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de persoane, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an. Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVD au ocupat teritoriul.

Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor și s-au văzut dintr-o dată separați de graniță. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească.

La 1 aprilie 1941, aproximativ 2-3000 de români din nordul Bucovinei, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.

Un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului a format o coloană pașnică de peste 3000 de persoane care se îndrepta spre granița sovieto-română, scrie Historia.

Oamenii purtau cu ei un steag alb cu însemne religioase-icoane, prapuri și cruci din cetină. Grănicerii sovietici, ascunși în pădure, au tras în ei din plin, un foc continuu, în poiana Varnița, la circa 3 km de granița română. Cei care au supraviețuit, au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.

Două zile s-au auzit gemete din gropile comune

Masacrul nu s-a încheiat aici. Răniţii au fost legaţi de cai şi târâţi până la un loc unde erau săpate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost îngropaţi de vii, conform unor documente din acea vreme.

Bătrâni, femei, copii, nu a contat pentru soldaţii sovietici, toţi au fost aruncaţi în gropile comune. Timp de două zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete din acele gropi.

Alţii au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata), iar după ce au îndurat torturi, au fost şi ei aruncaţi de vii într-o groapă comună din cimitirul evreiesc al oraşului. Peste acea groapă s-a turnat şi s-a stins var.

Masacrul de la Fântâna Albă, un subiect îngropat de KGB

Subiectul nu a fost discutat până în anii '90, fiind interzis de autorităţile sovietice şi apoi, de cele ucrainene. Abia în anul 2000, oficialii din Ucraina au permis organizarea unei slujbe pentru odihna românilor care şi-au dorit să trăiască în România alături de familiile lor.

În ciuda demeresurilor de a se face lumină în cazul masacrului, s-a reacţionat doar prin tăcere. După 50 de ani de la masacrul din pădurea Barniţa, şeful de atunci al KGB, Igor Pikuza a recunoscut că marşul de la Fântâna Albă a fost o reacţie la persecuţiile la care era supusă populaţia românească din teritoriile ocupate de sovietici.

În iunie 1941, 13 mii de familii de ţărani au fost trimise în Siberia şi Kazahstan. Cât priveşte masacrul, şeful KGB a spus că nu a fost vorba decât de trei sau cinci victime.