Paștele Blajinilor 2026, sărbătoarea străveche care urmează Învierii. Cine sunt blajinii și ce semnificații ascund legendele despre ei
La o săptămână după Paște, în special în Moldova și în Republica Moldova, comunitățile păstrează o tradiție veche de secole: Paștele Blajinilor.
Considerată o sărbătoare cu origini precreștine, aceasta este dedicată pomenirii celor morți și este înconjurată de numeroase credințe și legende care au fost transmise din generație în generație.
În timp ce în alte regiuni ale țării, precum Transilvania sau Banatul, Ziua Morților este marcată pe 1 noiembrie, în Moldova această sărbătoare are loc în lunea de după Duminica Tomii, uneori fiind celebrată chiar pe parcursul mai multor zile. Cu această ocazie, oamenii merg la cimitir, împart pomeni și refac, simbolic, legătura cu cei plecați dintre noi.
Legenda blajinilor
Originea Paștelui Blajinilor este explicată printr-o legendă veche, care vorbește despre existența unui popor izolat, numit „blajinii”.
Potrivit tradiției, aceștia erau oameni credincioși, dar lipsiți de contact cu restul lumii creștine și, din acest motiv, nu știau când trebuie să sărbătorească Învierea Domnului.
Legenda spune că, pentru a-i ajuta, creștinii dintr-un oraș aflat mai sus pe cursul aceluiași râu aruncau cojile de ouă roșii în apă, după masa de Paște.
Acestea ajungeau, după aproximativ o săptămână, la blajini, care înțelegeau astfel că a sosit momentul să celebreze și ei Paștele. Tradiția a fost atât de puternică, încât în unele sate obiceiul de a arunca cojile de ouă în apă s-a păstrat mult timp, potrivit Adevarul.ro.
Cine sunt, de fapt, blajinii
În credința populară, blajinii sunt considerați ființe mitice sau chiar reprezentări ale strămoșilor. Etnologii îi descriu ca fiind oameni care trăiesc la hotarul dintre lumea celor vii și cea de dincolo, adesea plasați pe malurile Apei Sâmbetei sau în locuri ascunse, departe de civilizație.
Sunt văzuți ca fiind blânzi, evlavioși și incapabili de a face rău, trăind o viață simplă, dedicată postului și rugăciunii. Unele legende îi descriu ca fiind urmașii lui Set, al treilea fiu al lui Adam și al Evei, în timp ce altele spun că ar locui pe insule îndepărtate, hrănindu-se doar cu fructe și ducând o viață austeră.
De asemenea, există credința că blajinii nu știu să calculeze data Paștelui, motiv pentru care îl sărbătoresc cu întârziere, atunci când văd semnele trimise de oameni, precum cojile de ouă ajunse pe apă.
Sărbătoarea, așa cum este păstrată în tradiție
Paștele Blajinilor este, înainte de toate, o sărbătoare a pomenirii. În această zi, credincioșii merg la mormintele celor dragi, aduc ouă roșii, pască și alte bucate tradiționale, pe care le împart în memoria celor adormiți. În multe locuri, mesele sunt întinse chiar în cimitir sau în apropierea bisericilor, iar oamenii petrec împreună, într-o atmosferă care îmbină tristețea cu recunoștința.
În unele zone, tradiția spune că aceste pomeni au și un rol protector, aducând sănătate celor vii și rodnicie câmpurilor. În Bucovina, de exemplu, obiceiul era ca oamenii să meargă în natură, cu mâncare și băutură, iar firimiturile căzute erau considerate ofrande pentru cei plecați.
Sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de Paștele Morților, Paștele Mic sau Paștele Rohmanilor și, deși nu are o rânduială strictă bisericească, continuă să fie respectată cu sfințenie în multe comunități.