Povestea lui Aron Pumnul, profesorul îndrăgit de Mihai Eminescu. A fost fruntaș al Revoluției Române de la 1848, din Transilvania

Cu toții am auzit de numele marelui scriitor Mihai Eminescu, însă puțini sunt cei care știu cine a fost cel care i-a trezit interesul pentru limba română, pentru istoria și literatura națională. Pe lângă că i-a fost profesor, atât lui, cât și altor mari nume, precum Ioan Slavici, Iacob Negruzzi și Vasile Alecsandri, Aron Pumnul a fost și un fruntaș al Revoluției Române de la 1848, din Transilvania.

Cine a fost Aron Pumnul

Născut la 27 noiembrie 1818, în satul Cuciulata, în județul Brașov, într-o familie de țărani iobagi din Transilvania, Aron Pumnul , nu a frecventat școala până la vârsta de 14 ani din cauza unei afecțiuni cardiace, iar între 1832 și 1836, a urmat cursurile școlii primare la Liceul Romano-Catolic din Odorheiul Secuiesc. A fost elev la Gimnaziul din Blaj în următorii patru ani, urmând ca, în anii 1840 şi 1841, să studieze la Liceul Episcopal din Blaj.

Între anii 1841 și 1842, a terminat studiile la Liceul Piariştilor din Cluj, unde a fost coleg cu vram Iancu, Al. Papiu Ilarian, Petru Dobra, Iacob Mureşianu şi alţi viitori fruntaşi ai Revoluţiei de la 1848. Este numit profesor de filosofie la Blaj, iar ulterior, în același an, este trimis ca bursier la Universitatea „Sf. Barbara” din Viena, pentru a studia Teologia.

De asemenea, a întemeiat la Viena Societatea Teologilor Români, una din formele precursoare ale Societăţii România Jună, creată în 1871, unde Eminescu îşi va publica, în anul 1883, poemul Luceafărul. Revine de la Viena în 1846, reluându-și activitatea de profesor de filosofie la gimnaziul din Blaj.

A devenit colaborator al lui Timotei Cipariu și al lui Avram Iancu, iar împreună au fondat ziarele „Organul luminărei” (1847), primul ziar românesc cu litere latine, și „Învățătorul poporului” (1848), un ziar popular și educativ.

Profesor iubit și respectat de elevii săi

A avut un rol important la Revoluția de la 1848 – 1849 din Transilvania în organizarea Adunării Populare din aprilie 1848 de pe Câmpia Libertății din Blaj. Datorită participării sale la revoluţie, după înfrângerea acesteia, Aron Pumnul este condamnat la moarte de către puterea maghiară stăpânitoare în Transilvania acelor ani, refugindu-se în Muntenia, unde participă la revoluţia paşoptistă din această provincie.

La 12 februarie 1849, Aron Pumnul a fost numit profesor suplinitor de limba română la Institutul Teologic din Cernăuți, unde a ținut gratuit cursuri și la gimnaziu până în 1852, când a fost numit profesor definitiv. A fost perioada când și-a reluat activitatea publicistică, fiind redactorul secţiunii româneşti a ziarului „Bucovina”, potrivit newsweek.ro.

Pe lângă multe alte reușite, cum ar fi că a fost primul profesor de limba și literatura română la liceul german din Cernăuți, sau că a întemeiat prima bibliotecă de cărţi româneşti, găzduită chiar în casa lui, etc., Aron Pumnul a fost un profesor iubit și respectat de elevii săi. Printre cei mai celebri se numără Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Iacob Negruzzi și Vasile Alecsandri.

Poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”

Profesorul i-a oferit lui Eminescu acces la biblioteca sa bogată de cărţi româneşti și la colecția sa de reviste literare, și i-a corectat primele încercări poetice. Celebrul scriitor îl numea pe Aron Pumnul „dascălul meu luminat” și îi scria scrisori pline de afecțiune și recunoștință.

Dascălul iubit al poetului a murit la 24 ianuarie 1866, la Cernăuți, la vârsta de 48 de ani, din cauza unei grave afecțiuni cardiace cu care se născuse. În ultimele sale clipe, Eminescu i-a fost alături. La decesul mentorului său, scria poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”.