Ioan Slavici, unul dintre cei mai mari scriitori ai României, un scandalagiu din cale-afară. De ce spărgea geamurile vecinilor
Născut la data de 18 ianuarie 1848, în localitatea Șiria, Arad, într-o familie numeroasă, din care au rămas doar el și sora sa, Maria, Ioan Slavici este unul dintre cei mai mari scriitori ai ţării noastre. Potrivit descrierii lui Mihai Eminescu, Slavici a fost un om „liniștit” și „așezat” în viața sa, însă, marele scriitor a fost cam năzdrăvan în copilărie.
Ioan a fost cel de-al doilea copil al lui Sava Slavici şi al Lenii Savului, născută Borlea, primul fiind sora mai mare cu cinci ani, Măriuca, care s-a măritat cu Iosif Rusu. Despre scriitor se spune că a fost un copil cu un aspect firav, care insă, pe cât de creativ era în poveștile sale, pe atât de inventiv era și în năzbâtiile pe care le făcea.
Ioan Slavici a fost un copil neastâmpărat
Dar ce făcea mai exact acesta în copilărie de era năzdrăvan? Ei bine, tânărul Slavici spărgea ferestrele vecinilor, ţintea cu pietre cuiburile rândunelelor, aţâţa câinii pe la garduri, păstrând cicatrici adânci ale muşcăturilor pe corp, încăleca fără şa caii altora de la păşune, fiind uneori dus acasă accidentat în ultimul hal după ce era trântit la pământ de aceştia.
Și totuși, tatăl său era incapabil să-l pedepsească, deoarece îl iubea mult, dar mama sa îl certa întotdeauna pentru ceea ce făcea, în acest mod doamna Slavici dorind să îl învețe ce însemna respectul.
„Asemeni lui Creangă, fura din poamele vecinilor, deşi nu ducea lipsă de ele acasă, şi îi plăcea să înoate unde era apa mai primejdioasă. Dispărea, fără veste, asemeni lui Eminescu, zile întregi de acasă pe la rude sau petrecea nopţi întregi la foc, ascultând povestiri, cu băieţii ieşiţi cu vitele la păşune. Cu toate acestea, tatăl său era incapabil să-l pedepsească, deoarece îl iubea mult, fiind singurul său urmaş în linie bărbătească. În schimb, mama sa, nu avea slăbiciune pentru el şi-l ţinea din scurt, educându-l să fie om între oameni şi să-i respecte pe ceilalţi”, scria despre el Şerban Cioculescu, relatează Adevărul.ro.
A plecat la Arad fără permisiunea părinților
În 1854, Slavici a fost elev la școala din Şiria, unde preda Avram Voştinar, cântăreţ în strană, dascăl sever pe care şi l-a amintit ca fiind „veşnic cu joarda în mână”. Învățătorului îi plăcea să vâneze și, la nevoie, tundea copiii pentru 10 ouă. Slavici a trecut la vârsta de 11 ani la o şcoală primară din Arad, la îndemnul tatălui și bunicului său. A vrut să fie primit în clasa întâi gimnazială, dar i s-a permis acest lucru cu condiția să termine clasa a patra. În 1865, a terminat cinci clase la gimnaziul maghiar, întrucât un gimnaziu românesc nu exista. A trecut la Liceul Piarist din Timişoara din clasa a 6-a, pentru a învăţa limba germană, rămânând aici doi ani, până la sfârşitul clasei a şaptea.
În clasa a 8-a, a plecat la Arad fără permisiunea părinților și s-a înscris ca „privatist” la Liceul Maghiar, fiind găzduit de un patron de restaurant căruia îi medita fetele la limba maghiară. Acolo și-a întâlnit și prima lui dragoste, Luize, una dintre fete. Examenul de maturitate trebuia să îl dea la Timişoara, însă din cauza întârzierii sale, l-a dat în vara anului 1868 la Satu Mare.
S-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Pesta, având ca profesor pe Kantz şi Wentzel, în toamna anului 1868. În luna ianuarie 1869, fost nevoit să se întoarcă la Şiria, din cauza greutăţilor financiare, unde a intrat ca „scriitor” la notarul din satul Cumlă. În toamna aceluiași an, trebuia să fie încorporat pentru un an, deoarece avea studii, având şansa să îşi aleagă singur oraşul în care să-şi efectueze stagiul militar, astfel că a ales Viena, pentru a putea urma Dreptul.
Tot în toamna anului 1869, medicinistul Ioan Hosanu i l-a prezentat pe Mihai Eminescu, cu care a legat o frumoasă prietenie, și cu care a organizat, în vara anului 1871, la Putna, aniversarea a patru sute de ani de la zidirea mănăstirii Putna. În același an, își face și debutul în „Convorbiri literare” cu comedia „Fata de birău”.
