Singurul scriitor român care s-a sinucis fără nici un motiv. Decesul său rămâne învăluit în mister
Avram Leiba Esra-Zissu alias Demetru Demetrescu-Buzău, cel care şi-a ales mai târziu psedonimul literar de Urmuz, s-a născut pe 17 martie 1883 la Curtea de Argeş. În timpul vieții sale, opera sa suprarealistă a fost catalogată drept „literatură bizară” și s-a bucurat de recunoaştere abia după moarte, o moarte pe care a ales-o singur, aparent, fără nici un motiv, la vârsta de 40 de ani.
Născut pe data de 17 martie 1883 la Curtea de Argeş, Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, a fost fiul medicului Dimitrie și al Elizei Demetrescu. Şi-a petrecut tinereţea fascinat de literatura ştiinţifico-fantastică, citind cărțile lui Jules Verne, cât și de muzica clasică și de arta plastică, învățând să cânte la pian și pictând în ulei. A urmat cursurile Colegiului „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, apoi Facultatea de Drept, luând, în paralel, lecții de compoziție și contrapunct la Conservatorul de Muzică și Declamațiune.
Tudor Arghezi a publicat două din poeziile Urmuz
În 1904, a fost numit judecător în județul Argeș, apoi a devenit judecător de pace în regiunea Dobrogea. În 1907, tatăl său și doi frați mai mici au murit, iar sora mai mare, Eliza, s-a căsătorit. Urmuz a fost nevoit să se ocupe de întreținerea mamei și a surorilor mai mici. Ulterior, a devenit judecător la Ghergani, în județul Dâmbovița, unde a lucrat până în 1913, când a fost încorporat și trimis pe front, în Al Doilea Război Balcanic.
A ajuns mai apoi grefier la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde era considerat de către cei din jur un funcţionar cu apucături bizare. A început să scrie fără nici o intenţie de a produce capodopere literare, ci doar pentru a-şi amuza fraţii şi surorile cu parodii, însă i-a atras atenţia lui Tudor Arghezi, care i-a deschis calea spre publicistică. Anul 1922 i-a adus debutul în presă. Fascinat de „Pagini bizare”, poetul Tudor Arghezi a publicat două din poeziile lui în ziarul Cuget Românesc.
Pe 23 noiembrie 1923, un an mai târziu, Urmuz s-a sinucis fără nici o explicaţie, eveniment care rămâne și astăzi învăluit în mister. Cel care l-a găsit pe poet împuşcat în piept într-un boschet din spatele Bufetului din apropierea Șoselei Kiselef a fost sergentul de post.
La 23 noiembrie 1923, scriitorul Urmuz s-a împușcat
„Urmuz este artistul care s-a sinucis fără nici un temei, doar din dorința de a demonstra că a-ți lua viaţa nu este decât unul din actele banale ale existenţei în această lume. Iar demonstraţia i-a reuşit de minune. Nici măcar nu a făcut-o pentru a atrage atenţia asupra operei sale, aşa cum s-a mai întamplat cu alţii, pe alte meleaguri.
Nu s-a sinucis nici dezamăgit în amor, obicei îndeobşte cunoscut şi la noi, şi la alţii, practicat şi de cei cu puţină instrucţie, dar şi de nume mari ale literaturii. Fără îndoială, gestul său se cere luat ca atare. Nu are nimic straniu, nu este nimic de neînţeles. Moartea vine şi gratis, şi atunci când o chemi”, spune despre moartea lui Urmuz, Lucian-Vasile Szabo, relatează Adevărul.ro.
„În mâna dreaptă, se află revolverul cu care necunoscutul şi-a răpus zilele printr-un glonţ, tras în partea stângă a pieptului, perforându-i inima şi ieşind apoi prin spate. La el s-au găsit mai multe scrisori, în care arăta că îşi curmă firul vieţii din cauza unei paralizii ce-o căpătase de câtva timp, şi care îi transformase viaţa într-un adevărat chin“, apărea în ziarul „Dimineaţa“ din 25 noiembrie 1923.
Însă, în procesul verbal privind moartea poetului, se spune că acesta s-ar fi împușcat, de fapt, în tâmpla dreaptă, iar în mâna dreaptă ţinea un revolver marca S.T.M:
„Noi, N. Dezideratu, comisar de poliţie, şeful circ. 3 perif. Bucureşti.
Ni s-a raportat de către sergent că pe şoseaua Kiseleff, în dosul Bufetului, într-un boschet se găseşte un om împuşcat. Imediat ne-am transportat în localitate şi aci, în dosul boschetului, într-un boschet în apropiere de şoseaua Jianu colţ cu str. D-tru Ghica în adevăr am găsit un individ culcat pe pământ cu faţa în sus, mort împuşcat în tâmpla dreaptă, iar în mâna dreaptă ţinea un revolver marca S.T.M., îmbrăcat în haine gri şi pardesiu deasemenea gri cu vergi, ghete negre şi pălărie maron.
Scriitorul Urmuz şi-a câştigat gloria postumă
La percheziţia făcută s-au găsit asupra lui mai multe noţite, scrisori şi o carte de membru nr. 10436 a soc. funcţionarilor publici pe numele D. Demetrescu-Buzău, ajutor Grefier Casaţie, precum şi suma de lei 943 (nouă sute patru şi trei) într-un portmoneu de culoare neagră. Tot asupra-i s-a mai găsit un ceasornic de aur fără capac şi 2 chei.
Decedatul se numeste D. Demetrescu-Buzău cu domiciliul în str. Apolodor 13, unde îşi are familia, şi s-a sinucis. S-a prezentat d-l Stoicescu funcţionar superior în ministerul de Industrie şi Comerţ, cumnat cu numitul. După aceea, reprezentantul familiei ia cunoştinţă de caz din care rezultă că D-l Demetrescu-Buzău, grefier la Curtea de Casaţie Bucureşti, în ultimul timp suferea de nervi în ultimul grad, boală care l-a determinat să-şi curme viaţa”, conform dosaresecrete.ro.
Deşi a murit ca un funcţionar anonim, Urmuz şi-a câştigat gloria postumă. Scrierile sale, puţine la număr sunt considerate printre primele scrieri din lieratura românească de avangardă. O ediţie a scrierilor lui Urmuz a fost tipărită în 1930 de Saşa Pană. În memoria sa, Geo Bogza a tipărit o revistă botezată „Urmuz”.
