Povestea primului român care a participat la Jocurile Olimpice. A fost fiul unui boier şi al unei slujnice

Povestea de viață a primului român care a participat la Jocurile Olimpice. În anul 1900, România a fost reprezentată în premieră la o ediţie a Jocurilor Olimpice din Franţa, de la Paris, de vrânceanul Gheorghe Plagino, care avea 24 de ani, la proba de tir individuală. S-a clasat pe locul al 13-lea din cei 31 de concurenți şi a fost primul român care a pus România pe harta sportului mondial.

Născut la 16 noiembrie 1876 la Dumbrăveni, localitate aflată în prezent în judeţul Vrancea, Gheorghe Plagino a fost fiul lui Alexandru Plagino, însă timp de 18 ani a avut statutul de copil nelegitim, și al Wilhelminiei Siefert, în vârstă de 20 de ani, de religie catolică, slujnica boierului Plagino.

„Timp de 18 ani, acest copil a crescut la curtea boierului Plagino şi nu avea cum să nu-i fi ajuns la ureche bârfele slujitorilor cum că ar fi de fapt nepotul boierului ca urmare a relaţiei de dragoste dintre fiul acestuia, ce se numea tot Alexandru şi servitoarea nemţoaică pomenită mai sus. Atenţia pe care o oferea bătrânul boier copilului George putea fi o dovadă că relaţia dintre fiu şi servitoare a existat, dar din diferite motive, la momentul naşterii lui George, tatăl nu a fost alături pentru a-l declara. Cauza principală a fost că acesta era căsătorit cu Elena Plagino, o distinsă doamnă din înalta societate care nu ar fi suportat umilinţa infidelităţii soţului.

Tatăl nu l-a recunoscut până la 18 ani

Din acest motiv sau poate din cauza fragilităţii fizice, Elena a decedat în anul 1880, iar neastâmpăratul Alexandru A. Plagino a rămas văduv şi pregătit poate pentru noi aventuri romantice. Tatăl infidelului Alexandru, boierul Plagino, om cu multe păcate pentru averea sa, dar cu un deosebit simţ al onoarei a pus stop dorinţelor fiului şi timp de 14 ani până la moartea sa, petrecută în anul 1894, s-a zbătut şi l-a determinat pe acesta mai cu vorbă bună, mai cu ameninţări că-l va dezmoşteni şi l-a obligat să-şi recunoască greşeala din tinereţe, să o ia în căsătorie pe servitoare şi să-l recunoască pe tânărul George”, spunea istoricul focşănean Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea, potrivit Adevărul.ro.

În 1894, după moartea soţiei, Alexandru Plagino s-a căsătorit cu mama lui Gheorghe Plagino şi l-a recunoscut. Băiatul a început să studieze în Paris, iar în 1900 a decis să participe la Jocurile Olimpice. Deși Gheorghe Plagino este un nume care nu spune multe, pentru istoria sportivă a țării, acesta este un om foarte important, deoarece a fost primul român care a pus România pe harta sportului mondial.

S-a înscris individual la competiţia de tir și s-a clasat pe locul 13, din 31 de sportivi, cu 11 puncte obţinute. De asemenea, a devenit, în 1908, după această experiență, al doilea român membru al Comitetului Internaţional Olimpic, funcţie în care a rezistat nu mai puţin de patru decenii, până în 1948, când comuniştii l-au retras pentru originea sa nesănătoasă.

Între 1923 şi 1940, a fost vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român, în timp ce între 1933 şi 1940 a fost președinte al Uniunii Federațiilor Sportive din România – UFSR. Gheorghe Plagino s-a stins din viață pe data de mai 1949, la vârsta de 72 de ani.