Povestea tragica a Zarazei, bruneta „de o frumusețe dumnezeiască”, ucisă de un asasin plătit de Zavaidoc

Zaraza este unul dintre cele mai îndrăgite şi cunoscute cântece de pe meleagurile românești. În spatele frumoasei romanţe ar sta însă o mare tragedie. Legenda spune că Zaraza era o brunetă focoasă, celebră în Bucureştiul interbelic, în ciuda meseriei sale, de o moralitate discutabilă. Ar fi sfârşit în mod tragic, ucisă din gelozie la ordinul lui Zavaidoc, care ar fi plătit un asasin feroce. Cristian Vasile, un alt lăutar celebru, care se iubea cu frumoasa Zaraza, a fost atât de îndurerat de moartea ei încât, se spune, că i-a înghițit cenușa.

Cine era Zaraza

Tragica poveste a fost descrisă de scriitorul Mircea Cărtărescu în cartea sa, „De ce iubim femeile”.

O poveste de amor nebun despre care cronicarii cred că este undeva între adevăr şi ficţiune.

Despre Zaraza se spune că era fiica unui boier grec și a unei țigănci pe nume Didina și că era de o frumuseţe dumnezeiască, cu buze senzuale, părul lung, brunet, uns din plin cu ulei de nuci.

Considerată una dintre curtezanele de lux ale Micului Paris, se spune despre ea că avea trecere doar la cei mai sofisticaţi boieri ai vremii. Fiecare apariţie a ei emana un exotism special.

Obişnuia să poarte o rochie verde praz, cercei baroc şi pantofi împodobiţi cu ştrasuri care o făceau să nu treacă neobservată, spun cei care au studiat istoria vremii.

Dragoste la prima vedere

În 1944, Zaraza întâlneşte iubirea vieţii ei, pe binecunoscutul dizeur cu voce de tenor, Cristian Vasile. A ţinut linia întâi alături de Titi Botez, Jean Moscopol şi Zavaidoc, cel cu care avea să şi lupte pentru inima Zarazei.

Cristian Vasile este cel care a compus romanța Zaraza. Se spune că era teribil de îndrăgostit de tânăra și frumoasa brunetă.

La fel și ea de el. Legenda spune că atunci când Zaraza a murit, Cristian Vasile a suferit atât de mult, încât ca să o păstreze veșnic, i-ar fi înghiţit cenuşa.

Povestea de dragoste dintre cei doi a început, în localul „Vulpea roşie”, de pe Lipscani, unde muzicianul era rezident, povesteşte Mircea Cărtărescu în cartea sa, „De ce iubim femeile”.

Într-una din seri, Zaraza a intrat în local la braţ cu un aristocrat care avea rezervată o masă în dreptul scenei pe care Cristian Vasile cânta  dumnezeieşte.

Lăutarul nu-şi poate dezlipi ochii de pe ea, impresionat de apariţia frumoasei ţigăncuşe.

Furat definitiv de frumuseţea ei, el nu poate continua tot recitalul şi se refugiază într-un local vecin. Nu avea să ştie că sentimentele erau reciproce.

Zaraza se îndrăgostise şi ea, la prima vedere, de lăutar.

„Cei din public, îmbogăţiţii şi colaboraţioniştii oraşului, putred de corupţi, păreau să fi uitat până şi ei Sodoma josnică şi monotonă a vieţii lor. Unii tăceau, privind sticlos în faţa ochilor. Alţii duceau paharul alungit de şampanie la gură şi beau din el mult mai mult decât de obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur şi darmon, plângeau ca şcolăriţele. Se surprinse şi Zaraza lăcrimând, şi nu-şi amintea s-o mai fi făcut vreodată”, scrie Cărtărescu în “De ce iubim femeile”.

Zaraza a fugit după el, s-a aşezat la masă şi nu l-a mai scăpat din priviri. În noaptea aceea a devenit femeia lui şi aşa a rămas timp de doi ani de zile.

Cristian Vasile devine un bărbat extrem de invidiat, iar unul dintre cei care priveau povestea lor de dragoste cu pizmă era Zavaidoc, celebrul lăutar.

Se plănuiește crima

Istoricii vorbesc despre o mare rivalitate între Cristian Vasile şi Zavaidoc. Acesta din urmă ar fi plănuit să îl ucidă pe Vasile dar renunță la plan și face altul mai diabolic.

Vasile era foarte celebru şi risca să se afle repede cine-i autorul.

Noul plan era de acum îndreptat spre frumoasa Zaraza.  Ea a fost ucisă de Borilă, un ţigan din anturajul lui Zavaidoc, despre care se spune că era „antrenat” să ucidă. Iar legenda spune că acesta ar fi fost plătit să o ucidă pe Zaraza chiar de către Zavaidoc.

„A fost omorâtă de un ţigan gelos, pe malul Dâmboviţei, în timp ce mergea să cumpere tutun. Cristian Vasile a fost devastat. Pentru că o iubea atât de mult, se zice că, după ce a fost incinerată, lăutarul ar fi furat din crematoriu urna cu cenuşa ei şi a mâncat-o cu linguriţa”, spune istoricul Dan Falcan, citat de Historia.

Adevăr sau ficțiune

Se spune că moartea Zarazei a fost devastatoare pentru Cristian Vasile și, copleșit de durere, acesta ar fi încercat să-și pună capăt zilelor, mâncând cenușa iubitei sale și turnându-și terebentină pe gât.

Deși nu și-a pierdut viața în acel moment, corzile vocale ale lui Vasile au fost afectate iremediabil, iar vocea lui nu a mai fost niciodată la fel.

Unii susţin că acest scenariu este pură ficţiune construită pe seama unei melodii de tango intepretată de Cristian Vasile şi compusă de fapt de un argentinian.

„Cărtărescu a aflat de povestea asta prin intermediul lui Nicolae Manolescu şi a creat o legendă imaginară a Zarazei în cartea sa, „De ce iubim femeile”.

Un aspect care a atras atenția și care nu s-ar potrivi cu realitatea ar fi faptul că Zaraza, „fiind de origine rromă, potrivit tradiţiei ea trebuia îngropată şi nu incinerată”, explică scriitorul şi istoricul Stelian Tănase.

Bolnav și singur în ultimii ani ai vieții sale, Vasile a trăit în uitare și amărăciune, murind singur în 1974.

Nimeni nu poate şti dacă această femeie a existat cu adevărat, însă legenda ei va dăinui multă vreme de-acum încolo și va rămâne pe buzele multor cântăreți contemporani.

Zavaidoc a murit sărac și orb după cel de-Al Doilea Război Mondial, după ce a cunoscut cele mai înalte culmi ale gloriei.