Superstiții ca să ai noroc în anul ce vine. Ce trebuie să faci în Ajunul Crăciunului

În ziua de Ajun, pe 24 decembrie, toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor să stimuleze belşugul casei. Sunt multe tradiții și obiceiuri care se respectă în această noapte sfântă. 

Moș Ajun este cel care a poruncit să se umble cu colindatul

Ziua de astăzi este plină de obiceiuri şi superstiţii. Despre Moș Ajun se spune că ar fi fost frate geamăn cu Moș Crăciun, deoarece seamănă între ei ca două picături de apă. Totodată, se știe despre Moș Ajun că ar fi fost ultimul dintre apostoli. De asemenea, Moș Ajun este cel care a poruncit să se dea flăcăilor colaci, să se umble cu colindatul și să li se dăruiască florinți de la părinți.

Dacă te săruţi sub vâsc în noaptea de Ajun, vei avea noroc în dragoste 

Dacă te săruţi sub vâsc în noaptea de Ajun, vei avea noroc în dragoste; dacă nu, vei avea parte de ghinion. Dacă mănânci mere în Ajunul Crăciunului, vei fi sănătos tot anul. Se așează căței de usturoi pe masă și la ferestre, pentru a alunga farmecele și duhurile rele, la fel ca în seara de Sfântul Andrei. 

Din popor se spune că astăzi, apicultorii nu trebuie să dea nimic din casă, pentru ca albinelor să le meragă bine și să nu roiască. Unele persoane, în seara de Ajun, mătură pragul locuinței, pentru a avea noroc în anul ce urmează. 

Cei care primesc colindători vor avea belșug în casă 

Un moment mult așteptat, în Ajunul Crăciunului este împodobitul bradului, activitate la care participă întreaga familie. Iar o dată împodobit, în seara de Ajun ... sosește și Moș Crăciun cu daruri. Tot astăzi, copii merg cu colinda. Se spune că cei care primesc colindătorii vor avea belșug în casă. 

Şi, nu în ultimul rând, un obicei întâlnit în multe regiuni ale țării este ca în Ajunul Crăciunului, preotul să meargă cu icoana Nașterii lui Iisus Hristos, vestind astfel, Nașterea Mântuitorului. Acestea sunt doar câteva dintre tradițiile și obiceiurile care, în credinţa populară, se spune că aduc noroc celor care le respectă.

 În noaptea Crăciunului, nu se ard lemne tăiate, ci numai buturugi

În seara zilei de 24 decembrie, are loc în Banat "Slobozirea roatei de foc", ceea ce este o indicaţie că ritul solar de la echinocţiu s-a practicat şi la solstiţiul de iarnă. Tot în seara de ajun, în Banat, se pune un butuc în vatră, care se numeşte „Buşteanul Crăciunului” şi se crede că focul nu trebuie să se stingă deloc, potrivit "Dicţionarului de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti" (2016), de Romulus Antonescu. 

În alte părţi ale ţării, în noaptea Crăciunului, nu se ard lemne tăiate, ci numai buturugi, cărora, când ajung la incandescenţă, li se înalţă cântări. Zgândărirea focului din cămin ori din vatră cu bâtele de către colindători, în noaptea dinspre Crăciun, nu poate să însemne decât incitarea şi învierea focului, adică o simbolică sprijinire sau provocare a învierii soarelui, care, în concepţia vechilor popoare, se petrecea în noaptea de 24 spre 25 decembrie, ultima dată fiind considerată ziua naşterii soarelui neînvins.

Steaua este semn ceresc, vestind naşterea Mântuitorului 

În Maramureş, când se pregătesc bucatele pentru Crăciun şi Anul Nou, din primul aluat se face un colac numit stolnic, care nu se umple cu nimic şi care este împodobit cu diferite motive făcute tot din aluat. Picioarele mesei pe care urmează să fie aşezat stolnicul sunt legate între ele, pentru ca toţi membrii familiei să fie uniţi, cum sunt şi picioarele mesei. Pe blatul mesei, se aşează mai întâi otavă, iar pe aceasta stolnicul. 

Otava este prezentă pe masă obligatoriu, pentru că este adunată din mai multe locuri, cuprinde în ea multe flori şi este tânără. Stolnicul, pus pe masa cu otavă, nu se mişcă din loc pe parcursul tuturor sărbătorilor de iarnă, dar, în dimineaţa de An Nou, capul familiei taie felii din colac şi le dă fiecărui membru al familiei, precum şi fiecărei vite cornute, pentru "a avea noroc şi a fi feriţi de boale". 

Steaua este semn ceresc, vestind naşterea Mântuitorului, astfel că devine obiect ritual-ceremonial în cadrul obiceiurilor de iarnă, motivul apărând şi în cântecele „de stea” care se practică din Ajun şi până pe 7 ianuarie, de Sfântul Ioan.