Cum arată viața persoanelor cu dizabilități în Canada comparativ cu România. Experiența unei românce: „Sunt cu mult peste noi”

După trei luni de muncă în Calgary, o româncă a făcut o comparație sinceră între România și Canada, observând atât aspecte sociale, cât și infrastructurale care, în țara nord-americană, sunt gândite și implementate mult mai bine pentru a sprijini persoanele cu dizabilități. 

Infrastructură adaptată: accesibilitate reală, nu doar pe hârtie

„În Canada, indiferent dacă ești pe stradă, în mall sau în supermarket, totul este conceput pentru a facilita accesul persoanelor cu dizabilități”, povestește ea.

Românca descrie rampe cu înclinație corectă, pavaje tactile pentru nevăzători, uși automate suficient de largi pentru scaunele rulante și locuri de parcare special amenajate — și, foarte important, respectate. Cozile prioritare sunt monitorizate, iar paznicii intervin imediat dacă sunt folosite abuziv.

„În România, din păcate, vezi adesea rampe greu de urcat sau parcări pentru persoane cu dizabilități ocupate de cei fără drept. Acolo, regulile chiar funcționează”, subliniază ea.

Adaptări tehnologice și incluziune socială

Un exemplu care a impresionat-o a fost modul în care mașinile sunt adaptate pentru șoferii cu mobilitate redusă.

„Am avut un coleg cu paraplegie care conducea un Mini Cooper modificat, cu comenzi de accelerație și frână manuale. Mi s-a părut fascinant”, spune românca.

Dar dincolo de soluțiile tehnice, ea insistă asupra diferenței de mentalitate. În Canada, sprijinul vine firesc: „Oriunde mergeai, dacă aveai o dizabilitate, oamenii te ajutau fără să te judece sau să te privească insistent”.

România versus Canada

Concluzia sa este tranșantă: „Infrastructura contează, dar și mai mult contează cum te simți acceptat și sprijinit. Canadienii sunt cu mult peste noi la acest capitol”

Pentru ea, experiența din Canada a fost o lecție despre ce înseamnă o societate cu adevărat incluzivă: nu doar rampe și tehnologii, ci respect, empatie și reguli aplicate cu consecvență.

Această experiență a întărit convingerea că o schimbare profundă, atât la nivel legislativ, cât și în mentalitatea societății românești, este esențială pentru a asigura o viață demnă și accesibilă tuturor persoanelor cu dizabilități