„Poarta Iadului” din Rusia. Crește în fiecare an și scoate sunete ciudate

În mijlocul unei păduri din Rusia se află un abis pe care localnicii din Yakutia îl numesc „Poarta către Iad” sau „Poarta către lumea de dincolo”. Mai exact, în îndepărtata Siberie se află un crater ciudat, imens, cu o structură fără precedent, și pe lângă ciudata formațiune geologică, se aud și sunete ciudate și înficoșătoare. Acesta este craterul Batagaika.

Craterul Batagaika captează atenția nu doar datorită aspectului său amenințător, ci pentru sunele înfricoșătare care se aud aici. Cunoscut de localnici drept „Poarta Iadului”, este cel mai vechi permafrost din Siberia și al doilea cel mai vechi de pe întreaga planetă.

Datează de câteva decenii, iar defrișările din regiune au provocat eroziuni, ceea ce la rândul lor au dus la topirea accelerată a permafrostului, relatează Atlas Geografic. Mai exact, craterul Batagaika reprezintă o „rană” pe suprafața Pământului, o dovadă clară a daunelor ireversibile pe care le provoacă oamenii mediului.

Sunetele înfricoșătoare

Măsurătorile luate de cercetători au arătat că cel mai vechi strat de permafrost din crater s-a format acum 650.000 de ani, în timpul celei mai lungi perioade glaciare din Emisfera Nordică a ultimelor două milioane de ani. Cu o adâncime de o sută de metri, o lungime de peste un kilometru și o formă care seamănă cu cea a unei raze, locuitorii din regiune au mărturisit că au auzit zgomote sinistre și că au văzut figuri fantomatice în zonă.

Oamenii de știință au o explicație pentru aceste sunete ciudate. Ele sunt, de fapt, rezultatul expansiunii rapide a craterului. Iar fantomele pe care localnicii susțin că le văd sunt, cel mai probabil, distorsiuni ale densității aerului cauzate de eliberarea bruscă a gazului metan.

Se exrinde în fiecare an

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Sussex, fisura crește într-un ritm alarmant ca urmare a schimbărilor climatice: zece metri mai adânc în fiecare an. Iar dacă vara a fost foarte călduroasă, aceasta ar putea fi adâncită cu până la 30 de metri.

Scufundarea exhumează sedimente cu vestigii preistorice inedite, ceea ce ne permite să reconstituim mediul siberian din acea perioadă. Permaforstul este un strat de sol înghețat ce poate depăși 1.00 de metri. Topirea acestuia este periculoasă, pentru că dezghețarea întregului permafrost ar putea elibera o cantitate incredibilă de gaze cu efect de seră, precum metanul și dioxidul de carbon, care au fost stocate în acest strat de-a lungul mileniilor.