Locuri înfricoșătoare, considerate adevărate „portaluri spre iad”. Numai cei curajoși calcă aici
Bineînțeles că există locuri cu adevărat înfricoșătoare, considerate adevărate „portaluri spre iad”. Probabil asta se datorează felului în care arată, unele au tot felul de denumiri înspăimântătoare, altele sunt pline de mister și legende. Fie că este vorba despre folclor, fie că este vorba despre mituri, credințe, iată câteva locuri care îi țin pe oameni la distanță.
Poarta iadului, Turkmenistan
În fruntea listei este „Poarta iadului” din deșertul Karakum. Craterul de gaz Darvaza, așa cum este cunoscut oficial, nu este nici produsul Photoshop-ului, nici al unor acte demonice, ci mai degrabă al nebuniei umane. De când o platformă de foraj sovietică a pătruns accidental într-o peșteră de gaze naturale în 1971, „Poarta iadului” de 230 de metri arde în continuu.
Castelul Houska, Blatce, Cehia
Castelul Houska este învăluit în povești cu demoni. Se spune că poarta iadului, de sub această fortăreață din secolul al XIII-lea, era atât de adâncă, încât nimeni nu îi putea vedea fundul, iar pentru a opri o hoardă de demoni subterani să izbucnească din lumea de dincolo, a fost ridicat castelul gotic mare și amenințător chiar deasupra ei.
Chinoike Jigoku, Beppu, Japonia
„Iazul Iadului însângerat” este traducerea numelui. Acest loc este plin de piscine purpurii care ating o temperatură de 78 de grade Celsius și care îți îngheață pielea. Mai mult decât atât, ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient de enervant, Chinoike Jigoku a fost folosit cândva pentru a tortura oamenii, fierbându-i efectiv de vii.
Wang Saen Suk, Tambon Saen Suk, Thailanda
Wang Saen Suk, aflată la 90 minute în afara Bangkokului pe drumul ce duce spre Pattaya, reprezintă o grădină plină de statui ce simbolizează ceea ce ar putea fi iadul budhist și rivalizează cu Infernul lui Dante prin viziunile sale specifice de tortură eternă. Acest loc prezintă 136 de gropi, cu păcătoși sfâșiați de câini și fierți în cazane de cupru.
Vulcanul Hekla, Islanda
Acest stratovulcan de 1.491 de metri din Islanda a inspirat o presimțire deosebită pe continentul european medieval încă de la o erupție deosebit de dramatică din 1104. „Renumitul cazan de foc din Sicilia, pe care oamenii îl numesc coșul Iadului... se afirmă că acel cazan este ca un mic cuptor în comparație cu acest infern enorm”, scris despre Hekla călugărul cistercian francez Herbert de Clairvaux, în volumul său din 1180, Liber De Miraculis, relatează Adevărul.ro.
