5 august, cea mai scurtă zi din istorie. Ce se întâmplă azi cu Pământul nu înțeleg nici oamenii de știință. Dar ce va urma?

O schimbare neașteptată în rotația Pământului îi pune pe gânduri pe oamenii de știință. În data de 5 august 2025, ziua solară va fi cu 1,25 milisecunde mai scurtă decât cele 24 de ore obișnuite, marcând una dintre cele mai scurte zile înregistrate vreodată. De ce planeta noastră începe brusc să se rotească mai repede? Ce anume grăbește timpul în această zi aparent obișnuită?

Răspunsurile sunt, deocamdată, neclare, iar misterul se adâncește cu fiecare măsurătoare.

Cum ajunge o zi să fie mai scurtă decât 24 de ore

Pentru viața de zi cu zi, o zi are 24 de ore, adică 86.400 de secunde. Acesta este standardul după care funcționează întreaga noastră societate — ziua solară, măsurată în funcție de poziția soarelui pe cer.

Totuși, din punct de vedere astronomic, o zi reală de rotație completă a Pământului, raportată la stele, durează doar 23 de ore, 56 de minute și 4,1 secunde.

Diferența de aproximativ patru minute vine din faptul că planeta noastră nu doar se rotește, ci și avansează pe orbita sa în jurul soarelui.

În mod normal, zilele ar trebui să se lungească ușor în timp, din cauza Lunii.

În mod obișnuit, forțele gravitaționale ale Lunii ar trebui să încetinească treptat rotația Pământului.

Pe măsură ce Luna se îndepărtează, trage după sine energia de rotație a planetei, iar zilele ar trebui să devină tot mai lungi.

Începând cu 1973, aceasta a fost tendința observată, însă în ultimii ani lucrurile s-au schimbat: rotația s-a accelerat inexplicabil, iar zilele au început să scadă cu milisecunde, notează space.com.

Ce grăbește, de fapt, rotația Pământului?

Specialiștii au observat că poziția Lunii, în anumite zile, influențează temporar viteza de rotație a Pământului, prin variații subtile ale forțelor de maree.

9 iulie, 22 iulie și 5 august sunt trei date din 2025 când aceste efecte sunt resimțite cel mai intens, iar durata zilei scade sub 24 de ore. Totuși, aceste fluctuații nu explică fenomenul pe termen lung.

Ipotezele avansate până acum sunt incerte. Unele voci indică încălzirea globală și redistribuirea maselor de apă și gheață de la poli, dar efectul ar fi prea mic pentru a justifica accelerația observată.

O teorie mai plauzibilă sugerează că nucleul lichid al Pământului își încetinește rotația, iar această frânare în interior determină scoarța să se rotească mai rapid pentru a păstra echilibrul.

Desigur, pentru oameni această schimbare este imperceptibilă, dar consecințele pe termen lung sunt importante.

Dacă accelerarea continuă, până în 2029 ar putea fi nevoie să introducem, pentru prima dată așa-numitul „secund negativ” în măsurarea timpului oficial — o premieră care va marca modul în care omenirea percepe scurgerea timpului.