Cel mai marțian loc de pe Pământ, unde nu a plouat de secole. NASA îl folosește pentru misiuni pe Marte
Când vine vorba de cele mai aride locuri de pe Pământ, instinctul ne duce către deșerturi fierbinți, ca Sahara sau Gobi. Însă cele mai uscate regiuni ale lumii nu sunt calde, ci reci. Deșerturile polare din Antarctica și zonele înalte precum Atacama depășesc în uscăciune orice altă regiune. Aici, aerul rarefiat și rece nu poate reține umezeală, iar precipitațiile lipsesc cu desăvârșire. În unele locuri din Atacama nu a mai plouat de peste 500 de an. Este mediul cel mai apropiat de Marte de pe Pământ, motiv pentru care NASA testează aici tehnologii pentru explorarea planetei roșii.
Astfel de deșerturi acoperă o treime din suprafața Pământului și sunt definite ca locurile cele mai neprielnice vieții.
Locul de pe Pământ identic cu Planeta Marte
În Deșertul Atacama din Chile, ploaia este un fenomen aproape mitologic — în unele regiuni n-a mai căzut nicio picătură de secole. Solul e steril, aerul uscat, iar radiația solară, extremă.
Exact acest mediu ostil, lipsit de viață, îl face ideal pentru testarea tehnologiilor spațiale. NASA consideră Atacama cel mai apropiat analog terestru al planetei Marte.
Aici, rovere și senzori sunt puși la încercare în condiții care imită perfect suprafața marțiană.
Deși temperaturile pot părea moderate (între 13 și 38°C), aerul este extrem de uscat, iar altitudinea de 2.400 de metri, combinată cu poziționarea geografică, creează un mediu cu radiație solară intensă pe tot parcursul anului.
Deșertul se află prins între două lanțuri muntoase, fiind într-o dublă „umbră a ploii” — un efect geografic care blochează formarea norilor și păstrează aerul uscat.
Cum testează NASA viitorul pe un teren marțian… terestru
NASA și alte agenții spațiale folosesc Atacama ca pe un laborator natural pentru misiunile marțiene.
Solul sterp, lipsa precipitațiilor și nivelul ridicat de radiații oferă o simulare aproape perfectă a planetei roșii.
De la senzori de detecție biologică până la sisteme autonome și foraje pentru analizarea straturilor subterane, totul este experimentat aici înainte de a fi lansat spre planeta roșie.
Deși inițial s-a crezut că nici măcar bacteriile nu pot supraviețui aici, cercetările recente au arătat că viața reușește totuși să existe, ascunsă în crăpăturile rocilor sau sub câțiva centimetri de sol. Astfel, Atacama devine o fereastră spre ceea ce ar putea fi viața pe Marte — dacă există.
Testele au descoperit în crăpăturile rocilor bacterii fotosintetice care supraviețuiesc în cele mai dure condiții cunoscute de pe Pământ.
Pe Marte, condițiile sunt comparabile: temperaturi care pot coborî până la –125°C, lipsa apei în formă lichidă, radiații puternice și o atmosferă extrem de subțire.
Dacă viața reușește să reziste în acest deșert pământesc, poate fi prezentă și pe Marte — doar că mai bine ascunsă decât ne-am imaginat.
Dincolo de știință, Atacama este și o poartă către cer. Cerul limpede și stabilitatea atmosferică au făcut din acest loc casa unora dintre cele mai avansate telescoape din lume. Complexul ALMA, de exemplu, cercetează galaxii îndepărtate și caută originea materiei în Univers.
