Cea mai puternică rugăciune pe care să o spui de Izvorul Tămăduirii. Alungă sărăcia și boala din viața ta

Credincioșii din țara noastră cu siguranță știu că astăzi, pe 10 mai, se sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Iar cu această ocazie, o mulțime de români au grijă să respecte tradițiile și obiceiurile asociate cu acest moment. Mai mult, există și o rugăciune specială pe care trebuie să o spui în această zi, despre care se zice că este făcătoare de minuni și că alungă boala și sărăcia din viața ta. 

Pentru creștinii ortodocși din țara noastră, ziua de vineri, 10 mai, nu este doar un simplu final de săptămână. Pe această dată se sărbătorește Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare importantă, marcată în calendar cu cruce roșie. Acest moment important face trimitere la una dintre minunile săvârșite de Maica Domnului, la un izvor aflat în apropiere de Constantinopol.

Leon cel Mare, în perioada în care încă nu era împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea orașului, iar la un moment dat se întâlnește cu un bătrân orb, care îi cere apă. Însă, atunci când s-a uitat în jur, Leon a văzut că nu era nicio sursă de apă în apropiere. În acel moment, o voce i-a spus lui Leon să mai meargă în pădure, apoi să ia apă cu mâna de la un izvor și să spele fața bătrânului.

Atunci când a îndeplinit porunca Maicii Domnului, orbul a început să vadă din nou. Odată ce a ajuns pe tron, Leon cel Mare a construit o biserică în apropierea acestui izvor.

Tradițiile importante de Izvorul Tămăduirii

De Izvorul Tămăduirii, preoții din țara noastră vor săvârși slujbe de sfințire a apei, iar credincioșii vor folosi această apă pentru a-și stropi încăperile din case, cât și animalele din gospodărie. Se spune că acest lucru va ține la distanță bolile, cât și problemele care pot apărea în viața noastră. În plus, în această zi nu se spală, nu se coase și nu se calcă rufe.

De asemenea, se mai spune că o fântână săpată de Izvorul Tămăduirii nu va seca niciodată, iar bolnavii care se scaldă în această zi de sărbătoare se vor însănătoși. În plus, se mai spune în țara noastră că dacă punem o cană sub un nuc, ori sub un soc, iar apoi găsim pământ pe fundul cănii, sfârșitul vieții noastre este aproape.

Cea mai puternică rugăciune pe care să o spui de Izvorul Tămăduirii

„Preacurata, preanevinovata, preamilostiva, prealaudata, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Mărie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruita a cres­tinilor, mijlocitoare statornică către făcătorul, na­dejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la ține, îți cer dumnezeiască ta înțelegere.

Nimeni din cei ce au venit la ține nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos. Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mânăstire, alergăm către ține, scăparea noastră, apa­ratoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, că Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostiva asculți cererile noastre.

În aceste zile viclene, când, după cum profetul David zicea, cel cuvios pe pământ nu mai este și tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, căci până la unul cu toții s-au sfârșit; când a fugit dragostea celor mulți, pentru că s-a înmulțit faradele­gea, credința s-a micșorat și după cuvântul de-Dumnezeu-propovaduitorului Pavel, gură lui Hristos, oa­menii au devenit – unii mai mult, iar alții mai puțin – iubitori de șine, iubitori de argint, înșelători, trufași, hulitori, nemulțumitori, neștiutori, neînfrânați, neiu­bitori de bine, trădători, iubitori de plăcere, având doar chip de evlavie și nu și lucrare a acesteia.

Deci în această stare de plâns a oamenilor din această ge­neratie vicleană și păcătoasă, a găsit prilej potrivit in­cepatorul întunericului, adâncul urâciunii, șarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul și prearaul diavol că să-și arunce toate puterile lui, toate oștile lui, toți slujitorii lui văzuți și nevăzuți asupra Bisericii Orto­doxe, asupra preacuratei și nenuntitei mirese a lui Hristos, că fiarele cele sălbatice urlând și că lupii cei sălbatici apucând și sfâșiind și împrăștiind oile.

Iar cei rânduiți de Domnul pentru a se îngriji și a păzi oile, cu puține excepții, s-au făcut ajutători ai stăpânului întunericului, îngrijindu-se cum să predea tur­ma lupilor celor eretici. Alții, văzându-i pe lupi apu­cand și sfâșiind oile, fiind năimiți, au fugit și au lăsat oile, iar corabia bisericii, din cauza vânturilor celor puternice și a valurilor celor furioase, a multelor raz­boaie văzute și nevăzute, dinăuntru sau dinafară, este în pericol să se scufunde”.