Cine este Teofana Basarab, prima călugăriță de origine română din istorie

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anunțat joi canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab de la mănăstirea Albotina (Vidin). Este cea dintâi călugăriță de neam român cunoscută în istorie. Ziua de prăznuire va fi 28 octombrie. 

Teofana Basarab a fost contemporană cu Sfântul Grigorie Palama și ucenică a Sfântului Cuvios Teodosie Isihastul. Ziua în care este prăznuită sărbătoarea Sfintei Teofana Basarab a fost aleasă pe 28 octombrie, când este serbată deja de românii din Timocul bulgăresc și sârbesc scrie basilica.ro

Viața Teofanei Basarab 

Născută la începutul secolului al XIV-lea în familia primului domnitor al Țării Românești, Basarab I Întemeietorul (1310-1352), ea a primit la botez numele Teodora. S-a căsătorit cu Ivan Alexandru (1331-1371), viitorul țar al Bulgariei, împreună cu care a avut trei băieți și o fată: Mihail Asan, Ivan Strațimir, Ivan Asan și Vasilisa.  

Potrivit sursei citate, doi dintre băieți au murit în războaie. Alături de soțul ei, țarul Ivan Alexandru, a ctitorit mănăstiri și biserici, iar pe altele le-a restaurat. Teodora Basarab este considerată de bulgari unul dintre cei mai luminați oameni ai epocii sale 

Ea a sprijinit și încurajat zidirea așezămintelor monahale, copierea de cărți necesare cultului și dezvoltarea monahismului. În anul 1345 țarul Ivan Alexandru se desparte de Teodora Basarab și o alungă de la curte.  

Teodora Basarab se smerește retrăgându-se într-o mănăstire din Bulgaria pentru a se lepăda de grijile, intrigile, răutățile și tumultul acestei lumi și pentru a-i sluji cu dragoste și devotament Mirelui Hristos. 

Sfânta slăvită de români, bulgari și sârbi 

Locuitorii din zona Timocului bulgăresc și sârbesc păstrează și astăzi, după șase veacuri, în memoria colectivă faptele și nevoințele Cuvioasei Teofana Basarab, țarina de neam român care a strălucit prin credință și jertfă în pământul bulgar. 

Nu se cunoaște cu exactitate data la care Cuvioasa Teofana Basarab a trecut la cele veșnice. Oricum, potrivit legendei, ea a fost îngropată în fața altarului bisericii săpate în stâncă de la Mănăstirea Albotina, loc în care a viețuit pentru o perioadă lungă de timp.