Drama unei familii din România aflată în vacanță, în Bulgaria! Cum i-a fost furată mașina de sub nas

Dacă plănuiți să mergeți în vacanță, în Bulgaria, în următoarea perioadă aveți mare grijă la mașini. O familie din România s-a trezit fără mașină și fără bunurile de preț, în timp ce vizita castelul din Cap Kaliakra, după ce și-au lăsat vehiculul în parcare. Toată povestea șocantă ne-a fost relatată cu lux de amănunte.

După un sejur plăcut într-o localitate de lângă Nisipurile de Aur, familia de români a decis să își prelungească vacanță. Din păcate însă a fost cu ghinion. Chiar în timp ce se întorceau spre casă aceștia au decis să facă un popas la Cap Kaliakra pentru a vizita ruinele castelului și pentru a se bucura de peisaje.

Au decis să parcheze într-o zonă cu vedere spre mare. Parcarea era plină ochi de mașini și oameni care făceau poze. Până aici nimic suspect. Însă, imediat au observat cum o dubița albă închiriată a parcat lângă ei. Totuși, asta nu i-a făcut să se îngrijoreze și timp de mai bine de două ore s-au plimbat în zonă. La întoarcere au constat stupefiați că în locul mașinii lor se afla o alta, a unui alt vizitator. Nici urmă de vehiculul lor. Atunci a început o adevărată goană după mașina care dispăruse din senin.

Familia ne-a relatat totul cu lux de amănunte. Dacă dețineți detalii legate de mașină puteți transmite pe adresa  pont@click.ro! .

Cum a dispărut mașina de sub nasul lor

„Mie și familiei mele ni s-a părut ireal ce s-a întâmplat și aș vrea ca acest lucru să se facă cunoscut pentru că sunt foarte mulți români ce trec prin Bulgaria zilnic și nu mi-aș dori ca nimeni să mai treacă prin ce-am trecut noi. 

Săptămâna trecută am fost plecată cu familia mea într-o mică vacanță în Bulgaria, la un complex de viluțe în localitatea de lângă Nisipurile de Aur. În fiecare seară am ieșit cu părinții să ne plimbăm prin Varna, SF. Constantin și Elena și Nisipurile de Aur. Treceam pe lângă grupuri de oameni, iar din 10 turiști, 8 erau români, oriunde ne duceam.

Sejurul nostru trebuia să se încheie duminica ce a trecut, însă încântați foarte tare de atmosfera și de cazare, am decis să mai stăm încă o zi și să plecăm luni. Luni, în jurul orei 13:00 am părăsit locația unde am stat și în drumul nostru înspre vamă am zis să vizităm și Cap Kaliakra.

Am ajuns la intrarea ruinelor castelului pe care voiam să-l vizităm de unde ne-am luat tichetul de intrare. Un loc de parcare gol cu priveliște la mare fix la marginea parcării parcă ne-a chemat. Coborâți din mașină, am făcut câteva poze și am încuiat mașina.

În drumul nostru printre ruine, chiar am remarcat că în spatele mașinii noastre tocmai ce venise o dubă mare, albă închiriată cu număr de Bulgaria și în fața noastră altă mașină mică, albă închiriată tot cu număr de Bulgaria. Mă întrebasem, oare, cine vine să viziteze zona aia cu o mașina închiriată, dar nu am dat prea multă atenție acestui gând și ne-am continuat drumul.

Foarte încântați de zonă și de priveliște, fără griji și știind că urmează să ajungem acasă în câteva ore, ne-am bucurat din plin de plimbare și nici n-am simțit când au trecut 2 ore și jumătate pe lângă noi.

Întorși în parcare, ne-am îndreptat înspre locul unde aveam mașina parcată. Primul lucru pe care l-am remarcat, era faptul că mașina noastră de un albastru închis, nu mai avea aceeași culoare și nici marca nu mai era aceeași.

Alergând bezmetici prin parcarea din mijlocul pustietății am constatat ca mașina ne-a fost furată. Am mers la portar și într-o engleză pocită, pe care cu greu o înțelegeam, am reușit să îl facem să înțeleagă situația și a sunat la poliție.

Nu mult timp a trecut până când a venit echipajul de poliție căruia i-am explicat ce s-a întâmplat. Foarte calmi, ne-au spus că au observat mașina noastră pe camere între Varna și Dobrich, două orașe din Bulgaria.

După ce am ajuns din nou în locul unde aveam mașina parcată, poliția ne-a spus că trebuie să așteptăm să vină detectivul, dar mai întâi trebuie să oprească în Kavarna pentru a aduce un translator.

După aproximativ o oră și jumătate de așteptat și întrebări dintre cele mai detaliate legate de seria motorului și subsubcategoria mașinii, ni s-a spus să mergem la secție pentru că detectivul nu mai vine și ne vom întâlni cu el acolo. 

Ajunși la secție, alte aceleași întrebări ne-au fost adresate cu aceleași răspunsuri date, scrise de către un ofițer care avea norma de o tasta la 10 secunde. După ce s a completat procesul verbal ni s-a spus degajat faptul că suntem liberi să plecăm.”

Cum au reușit să revină acasă

„Unde mai exact puteam pleca?  Într-o țară străină, fără acte, fără alte haine în afară de ce aveam pe noi, fără baterie prea multă la telefoane, fără mașină și fără nicio destinație în cap am început să mergem agale pe străzile orașului.

Ora 8 seara, singurul magazin deschis în care ne-am oprit și datorită faptului că tata a avut borseta cu el cât am fost plecați, ne-am putut lua câteva bluze de trening pentru că începuse să se răcorească.

Am trecut printr-o piațetă cimentată și ne-am oprit la o terasă unde chelnerița ne-a ajutat cu două încărcătoare de telefon. Cu bateria la 30% am reușit sa ținem legătura cu salvatorul nostru care nici nu a stat pe gânduri când s-a urcat în mașină să vina să ne ia tocmai din România, după ce i-am explicat situația.

A doua zi tata a fost sunat și i s-au cerat detalii legate de cazarea unde am stat, iar alte informații legate de mașină nu i s-au oferit. Când vedeam la televizor sau la știri că au fost furate mașini peste noapte, parcă nu-mi venea să cred, dar presupun că mai puțin de două ore și jumătate sunt de ajuns.”