Orașul care a aprins scânteia libertății. Timișoara nu uită: Marșul Eroilor, la 36 de ani de când gloanțele au spus „nu” comunismului

Timișoara, orașul care a avut curajul să spună primul „nu” dictaturii comuniste, își plânge și își onorează eroii.

Miercuri se împlinesc 36 de ani de la momentul în care, pe străzile orașului de pe Bega, au căzut primii oameni loviți de gloanțe pentru un singur „delict”: dorința de libertate. A fost începutul unei revolte care avea să schimbe cursul istoriei României și să deschidă drumul spre căderea regimului Ceaușescu.

Jertfa lor a fost scânteia care, în doar câteva zile, avea să ducă la prăbușirea dictaturii comuniste. În amintirea acelor momente sângeroase din decembrie 1989, marți seară, sute de oameni au participat la Marșul Eroilor, o manifestație devenită, de-a lungul anilor, un simbol al memoriei colective și al respectului față de cei care și-au dat viața pentru libertate.

Cu torțe aprinse în mâini, suporteri ai echipei Politehnica Timișoara, alături de martori direcți ai Revoluției și simpli cetățeni, au refăcut traseele dramatice din zilele de foc ale lui decembrie 1989. Marșul nu a fost doar o comemorare, ci și o formă de protest tăcut împotriva uitării. Participanții au păstrat momente de reculegere în punctele-cheie ale orașului, reamintind faptul că Timișoara a fost primul oraș care a avut curajul să se ridice împotriva dictaturii comuniste.

Mărturii cutremurătoare ale celor împușcați în decembrie 1989

Printre cei prezenți s-au aflat și revoluționari răniți în acele zile, oameni care poartă și astăzi urmele violenței exercitate de propriul stat.

Mariana Rodica Farcău, una dintre supraviețuitoare, a rememorat cu durere momentele din 17 decembrie 1989, când a fost împușcată de armata română în timp ce participa la proteste alături de studenți și demonstranți.

Mărturia sa a readus în prim-plan realitatea crudă a acelor zile, în care gloanțele au fost folosite împotriva unor oameni neînarmați, care cereau libertate și dreptate.

Traseul Revoluției și promisiunea de a nu uita

Marșul a început din locul unde s-a aprins scânteia Revoluției – casa pastorului László Tőkés. De acolo, manifestanții au ajuns în fața Catedralei Mitropolitane, la Operă și la Memorialul Revoluției, fiecare oprire fiind însoțită de momente de reculegere și reflecție.

Ultima oprire a fost la Cimitirul Eroilor, acolo unde odihnesc cei care nu au mai apucat să vadă România liberă.

„Cine uită e complice”, au spus participanții, subliniind importanța memoriei istorice. Pentru ei, libertatea câștigată în 1989 nu este un fapt împlinit definitiv, ci o responsabilitate care trebuie apărată zi de zi, anunță ProTV. 

În 17 decembrie 1989, la Timișoara, peste 60 de oameni au murit pentru libertate. La 36 de ani distanță, orașul de pe Bega se află în doliu, dar rămâne un simbol al curajului și al demnității, hotărât să nu uite niciodată prețul plătit pentru libertate.