Reporterul Click! a cules via în Urlați, cu zilierii! Cum arată o zi de muncă

Este momentul culegerii strugurilor, iar viile de pe Dealul Mare, din zona Urlaţi, s-au însufleţit. Reporterul Click! a petrecut o zi printre viticultori, la culesul viei şi la naşterea vinului, în zona considerată „patria strugurilor” din România.

La 60 de kilometri de Bucureşti, se află imensele vii de pe Dealul Mare. Aici, alături de mai mulţi zilieri, ne-am băgat la cules de struguri.

„Astăzi o să culegi struguri albi. O să intri pe rânduri alături de oameni experimentaţi, primeşti o foarfecă specială, tai ciorchinii, îi pui în găleţi şi apoi în lădiţe, îi duci la cap de rând. Programul este de 8 ore, norma zilnică este de obicei între 200 şi 400 de kg, tu faci cât poţi”, ne şcoleşte Tudor Hrubaru, oenologul cramei „1000 de Chipuri”, care gestionează 70 de hectare de vie.

De obicei echipa de cules este formată din 40 de oameni, dar acum suntem doar 10. Gheboşat printre araci, m-am împiedicat de 10 ori de sârmele de care sunt prinşi butacii de vie, am înghiţit frunze şi am fost înţepat de gângănii cât pentru nouă vieţi.

„Apucă de ladă şi hai la capăt de rând. Hai ce te moşcăi!”, mă îmboldeşte Pandele, unul dintre colegii de cules. Lucrăm la duet, echipaje de câte doi, unul pe stânga şi altul pe dreapta rândului de struguri.

În 8 ore, zilierii strâng cel puţin 200 de litri de vin

Nicu şi Maria zici că sunt roboţi, curăţă rândurile de vie ca nişte adevărate maşini. Ei sunt în dreptul ochilor mei şi încerc să ţin pasul cu ei, dar este o bătălie pierdută din start. După câteva ore renunţ, cer schimbare ca la fotbal şi sunt repartizat la umplut baxuri cu vin, jos, în vale la Urlaţi, la sediul cramei. Aici sunt coleg cu Elena şi Cristina. Ne aşezăm pe scăunele pe lângă rezervoarele de vin şi începem să umplem cu lichidul lui Bachus sacii din plastic, în fiecare trebuie să punem 5 litri.

„Mai puţin nu este OK, mai bine pui mai mult, dar nici să risipeşti bunătate de vin”, spune doamna Cristina, mentorul meu la încărcat baxuri cu vin.

În pauză, primesc o lecţie despre cum strugurele bătut de soare şi ploi ajunge licoarea numită „licoarea zeilor”. „Recoltăm strugurii în lăzi de 20 de kg, îi aducem la cramă, îi sortăm, apoi îi zdrobim în aparate speciale. Urmează presarea strugurilor şi aşa apare mustul pe care îl punem în tancuri de inox, pentru decantare. Urmează apoi introducerea în rezervoare speciale pentru fermentare cu drojdii selecţionate. Se verifică periodic temperatura şi densitatea vinului şi după 1-3 săptămâni, în funcţie de soi şi categorie avem vinul”, ne povesteşte pe scurt oenologul.

Gustăm must, gustăm vin alb, roşu, roze, şi nu mai muncim. Nu moare nimeni o zi dacă nu munceşte şi bea. „Primul pahar îl cheamă şi pe al doilea, căci nu vrea să rămână singurel”, spunea cineva odată şi aşa am făcut şi noi.

Zona viticolă «Dealul Mare», cea mai mare din România

De ce am ales pentru periplul nostru zona Dealul Mare? Potrivit specialiştilor, este cea mai apreciată zonă din România pentru calitatea vinurilor. „Anul ăsta este un an cu producţie mai mică, dar asta ar trebui să însemne o calitate mai bună a vinului. Fiecare sortiment de struguri are o anumită perioadă de coacere. Sunt mari probleme cu oamenii şi găsim în jur de 20 la sută din oamenii necesari. Ceea ce reprezintă o prelungire a perioadei de cules” ne-a declarat Tudor Hrubaru.

Zona viticolă „Dealu Mare” are 15.000 ha din cele 180.000 de ha de vie din toata ţara. Această suprafaţă a fost negociată cu Uniunea Europeană, care asigură fonduri pentru replantări şi regenerarea soiurilor de struguri.

Asta, în timp ce România până în Revoluţie existau 460.000 ha viţă vie. În momentul de faţă ca producţie, specialiştii spun că ţara noastră este pe locul 6 in Europa şi pe locul 13 pe glob.

Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!