Un român stabilit în Franța explică diferența reală dintre România și Vest: „Cea mai mare minciună”

Într-o perioadă în care discuțiile despre migrație, costul vieții și standardele europene se intensifică, un român stabilit de ani buni în Franța oferă o perspectivă directă, detaliată și necosmetizată asupra realităților traiului într-o țară occidentală. Printr-o postare devenită virală pe rețelele de socializare, Mihai atrage atenția asupra a ceea ce el numește „cea mai mare minciună din comparațiile dintre Est și Vest”: reducerea traiului la prețul alimentelor și al combustibilului, ignorând costurile structurale care definesc cu adevărat viața cotidiană.

„Toată lumea vorbește doar despre cât costă mâncarea sau benzina. Dar hai să vorbim despre lucrurile care chiar contează”, afirmă Mihai, un român care locuiește departe de casă, demarând o analiză lucidă și necruțătoare asupra cheltuielilor reale din Franța.

Chiria: diferența care schimbă totul

Unul dintre primele puncte atinse de Mihai este poate și cel mai ignorat: chiria. În timp ce în România, mai ales în marile orașe, costurile de locuire sunt într-o creștere constantă, diferența față de Vest rămâne considerabilă.

„O garsonieră în Paris costă 1.200 de euro pe lună. În București, aceeași locuință ajunge la 400 de euro. Restul banilor? Se duc pe transport, hrană și facturi. În Franța, după chirie, mulți rămân fără aer”, spune Mihai.

Această realitate este crucială pentru înțelegerea presiunii financiare constante pe care o simt românii care aleg să trăiască în marile capitale europene.

Vezi și:

Românul acuzat de uciderea unei femei în Italia recunoaște o altă crimă, comisă anul trecut

Un român stabilit la Londra spune cum reușește să câștige 10.000 de lire pe lună: „Cumperi o viață întreagă de liniște în altă parte”

Un român stabilit în Anglia, surprins de prețurile și nivelul de trai din România: „M-aș întoarce in țară, dar mi-e teamă că nu o să-mi ajungă banii"

Facturile lunare

Mihai nu se oprește la costul locuirii, ci detaliază și facturile lunare care, în Vest, au o pondere semnificativ mai mare în bugetul unei familii.

„Anul trecut am avut o depășire de 270 de euro la apa rece. Încălzirea la 24°C m-a costat 2.500 de euro pe sezon. În România, la 26°C, plăteam 1.000 de lei – cam 200 de euro. Diferența e brutală”.

Electricitatea, de asemenea, este simțitor mai scumpă. „Pentru că las un bec aprins noaptea, factura mea a crescut de la 50 la 70 de euro. Aceste sume par mici izolat, dar adunate lună de lună devin apăsătoare”, adaugă el.

Un aspect frecvent ignorat de cei care privesc cu admirație către Vest este cel al asigurărilor, obligatorii în multe domenii și mult mai costisitoare decât în România.

„Asigurarea de locuință, obligatorie pentru chiriași, mă costă 100 de euro pe an. Asigurarea auto? De două-trei ori mai mult decât în România”, explică Mihai. Aceste cheltuieli devin parte integrantă din buget, iar ignorarea lor în comparațiile publice duce la concluzii false.

Sistemul de sănătate din Franța nu este complet gratuit

Contrar percepției larg răspândite, sistemul de sănătate din Franța, deși performant, nu este complet gratuit, nici lipsit de costuri ascunse.

„Plătești 4 euro la medicul de familie, chiar și cu asigurare. Mutuelle – asigurarea complementară – este aproape obligatorie. Iar medicamentele nu sunt acoperite integral”.

Mai mult, sistemul permite suprataxări prin dépassements d'honoraires. „Pentru o operație simplă – scoaterea unei plăci din mână – am plătit 250 de euro în plus. În România, aceeași intervenție m-a costat echivalentul a 200 de euro, și fără surprize”. mărturisește el.

Pentru Mihai, comparațiile simplificate între traiul din România și cel din Vest sunt nu doar greșite, ci și periculoase.

„Oamenii votează pe baza unui basm, nu a realității. Se vând iluzii politice despre Vest, dar nimeni nu spune cât de greu e să trăiești ca un european adevărat, pe cont propriu, fără părinți care să te întrețină până la 30 de ani”.

El critică tendința generală de a idealiza Vestul fără a menționa rigorile sistemului: individualismul economic, responsabilitatea completă pentru bugetul propriu și lipsa rețelelor informale de sprijin care funcționează în România.

În încheiere, Mihai lansează o provocare lucidă celor care visează la Occident:

„Vă invit să trăiți ca în Vestul Europei, dar cu ochii deschiși. Nu comparați doar prețul la cartofi. Comparați chiria, sistemul de sănătate, taxele, asigurările. Apoi trageți concluzii oneste”.